Pițurcă umilit

Reținut pentru 24 de ore și apoi eliberat sub control judiciar deoarece procurorii n-au cerut arestarea preventivă pentru 30 de zile, Victor Pițurcă a câștigat apelul și a devenit, miercuri la prânz, liber ca pasărea cerului. 

Ex-selecționerul a susținut permanent că dosarul pe care i l-a pus în cârcă DNA e o făcătură. Un abuz. Cum acuzația că ar fi cumpărat influență nu s-a adeverit, ea a căzut ca un castel de nisip.

În aceste pagini, ca și la TV, l-am criticat în repetate rânduri pe Pițurcă. Opțiunile și abordările lui. Pe de altă parte însă, m-am numărat printre puținii, chiar foarte puținii, care au apreciat la justa lor valoare succesele și calificările reușite de "tricolori" sub comanda lui VP.

Deși mulți mi-au sărit atunci în cap, timpul mi-a dat dreptate. Abia în acești ultimi ani, în care au ajuns să ne bată toți anonimii și să ne oblige să vedem turneele de anvergură numai pe micul ecran, am realizat ce-au însemnat egalurile României de la Euro 2008. Adică 1-1 cu Italia și 0-0 cu Franța, cu campioana mondială en titre și, respectiv, cu învinsa ei din finala CM 2006. 

Fiecare dintre cei care au strâmbat atunci din nas și s-au grăbit să arate cu degetul spre Pițurcă ar trebui să-și facă mea culpa.

Nu mai zic, căci o știu și preșcolarii, că Pițurcă a contribuit, din teren, la obținerea celei mai mari performanțe din istoria fotbalului nostru, cucerirea de către Steaua a Cupei Campionilor Europeni în 1986. Totuși, în ciuda acestui CV impresionant, nici el și nici nimeni altcineva n-a cerut, nu cere, vreun favor pentru VP. Vreun privilegiu. În măsura în care a greșit, e legal și normal să suporte consecințele. Să plătească.

Dacă însă n-a greșit, ceea ce deduc că s-a întâmplat din moment ce judecătorii l-au absolvit de orice vină, consider inadecvat, de-a dreptul indecent și jignitor, tratamentul aplicat fostului golgheter și triplu selecționer.

În orice țară modernă, cum România visează să fie și încă nu e, Pițurcă sau altul în postura lui s-ar fi bucurat de prezumția de nevinovăție. În numele căreia nimeni nu l-ar fi plimbat prin fața camerelor de luat vederi cu mâinile încătușate, ca pe un infractor. Decât dacă acela și-ar fi propus să-l compromită și să-l umilească. Două ținte, din păcate, atinse.

Deși n-am mâncat niciodată din aceeași farfurie cu VP, n-am înțeles, ci am dezaprobat ferm, o asemenea conduită, menită să-i înjosească pe unii dintre semenii noștri. Să le provoace răni de nevindecat.

Mi se va spune, cunosc lecția, că așa-s procedurile. Aspre. Or fi, dar atunci sunt proaste și ar trebui schimbate urgent. Sau or fi eterne și oamenii nu pot umbla la ele?!