Florin Serdaru, 35 de ani, s-a născut nevăzător și, după zeci de operații, a ajuns să vadă maximum 15% o perioadă. Specialist în reflexoterapie, tânărul își mărturisește pasiunea nemaivăzută pentru giuleșteni printr-o declarație de dragoste impresionantă.
Este povestea unui suporter pătimaș. Ultrapătimaș. Este povestea unui terapeut specializat în reflexoterapie a cărui cale în viață pornește de la dragostea pentru echipa favorită, Rapid București.
Este povestea unui tânăr nevăzător în vârstă de 35 de ani, care a ales să trăiască optimist și să împartă speranță altor oameni, cu alte necazuri, prin ceea ce face.
"Sunt specializat în reflexoterapia cu 5.390 de nervi, care poate să pună la punct multe afecțiuni din corpul uman, de la stări depresive, anxietate, insomnie, vertij, oxigenarea creierului", s-a prezentat Florin Serdaru, al cărui cabinet este undeva în zona Regie, aproape de echipa lui de suflet și de motorul carierei sale.
Am aflat de existența lui Florin dintr-o postare a fostului coechipier de la Gazeta Sporturilor, Daniel Șendre, și ideea discuției cu terapeutul-suporter a pornit de la o fotografie ce-l înfățișează pe stadionul Giulești, într-o mare vișinie, alături de soția lui, Alexandra Maria.
VIDEO. Florin Serdaru, un suporter nevăzător al Rapidului, demonstrează că pasiunea nu are granițe: „Cu ochii doar vedem. De privit, privim cu sufletul”
- Florin, de unde dragostea pentru Rapid?
- La școală, toți colegii mei țineau, bineînțeles, cu Steaua. Mi-aduc aminte, la vremea respectivă, în 1994 am început clasa I, a fost un Rapid - Steaua. Am fost pe stadion. Nu mai văzusem, între ghilimele, o asemenea atmosferă până atunci. Mi-a plăcut ceea ce au făcut suporterii rapidiști. Mi-am zis: "Cu echipa asta mă identific eu!". Am fost ca simplu spectator, nu în galerie.
- Apoi?
- Apoi, m-am virusat. Tot ceea ce am făcut în meseria mea a fost, de la bun început, pentru a ajunge la Rapid, în vestiarul băieților. Practic, de aici începe povestea. Cu acest gând am plecat la drum, de la 17 ani. Fac terapie, masaj terapeutic, reflexoterapie, tot ce ține de terapia prin masaj și nu numai, iar această meserie a avut acel punct de plecare de care ți-am vorbit. Așa am gândit-o eu la acea vârstă fragedă.
De la Ștefan Nanu la Daniel Niculae
- Ai avut vreun fotbalist preferat?
- Au fost mulți. Începând de la Ștefan Nanu până la Lobonț, Bratu, Niculae și mulți alții.
- Ai un suvenir, un fular de la meciul cu Hamburg din epoca "UEFAntastică", ediția 2005-2006.
- Da, am fost la toate partidele de acasă. E greu să mai repete acea performanță, dar, există un dar!, Rapid este echipa care câștigă cu echipele mari și pierde cu cine nu te aștepți. Niciodată nu se știe. Da, sunt subiectiv, însă eu cred.
- Ai avut prieteni la Rapid sau ai interacționat cu jucătorii giuleșteni?
- De interacționat, am interacționat. Dar nu la modul de prietenie.
"E acel sunet, când lovește mingea"
- Ca suporter, ai avut reproșuri să le faci jucătorilor, ești vulcanic, îi apostrofezi?
- Mulți pot spune: "Măi, tu nu vezi, de unde să-ți dai seama?! Cum să tragi tu concluzii despre un meci de fotbal?". Când Rapid câștigă, nu sunt mereu foarte mulțumit de joc, dacă nu e un joc tăios, nu e stilul Rapid.
- Și cum de-ți dai seama cum e jocul, cum trăiești tu meciurile?
- Gândește-te că sunt în tribună și când echipa mea execută un corner sau se pune o contră la minge, mulți de lângă mine mă întreabă: "De unde știi unde să te uiți, să privești acolo unde e acțiunea și nu în altă parte?!". Chiar dacă galeria cântă non-stop, sunt atent la ceea ce e pe teren. Când jucătorul lovește mingea, e acel sunet... Îmi dau seama exact unde este acțiunea.
"Mi-au dat lacrimile când a scos Neșu mingea de pe linia porții"
- De unde urmărești meciul?
- Din galerie.
- Care e sentimentul pe care-l trăiești la un gol?
- Depinde de moment, de evoluția partidei. Am fost la meciul cu Steaua, pentru mine FCSB e Steaua, pe Giulești, în tur, când am câștigat cu 2-0. Mie fiecare gol mi s-a părut ceva deosebit.
- Cum te simți când echipa ia gol?
- Am fost tot cu Steaua, pe Arena Națională, la 1-3, în noiembrie. Nu e confortabil, dar știi, noi avem o vorbă: "Ăsta-i Rapidul din Giulești / Iubește-l și-ai să înnebunești!". Și acasă, cu soția, cu mama, te mai cerți, te mai contrazici, nu sunt doar victorii.
- Ai putea să-ți amintești un moment fericit petrecut pe stadion?
- Golul de 1-1 de pe Giulești din "sfertul" UEFAntastic cu Steaua. Eram la tribuna II, era 1-0 pentru "ei", am simțit că nu așa trebuie să se termine meciul respectiv. Cea mai mare dezamăgire, dacă mă întrebi, este mingea pe care a scos-o Mihăiță Neșu, pe fostul "23 August", la ultima fază și s-a dus toată calificarea. Eram pe pista de atletism, cât de cât puteam să văd, un 10 la sută, pur și simplu mi-au dat lacrimile! A fost cel mai greu moment ca rapidist.
49 de operații
- Au fost momente în viața ta când ai și văzut?
- M-am născut nevăzător. Am făcut 49 de operații cu laser. Am putut să văd o perioadă, foarte puțin, 10-15 la sută, între 14 și 21-22 de ani. Nu vedeam blurat... Ai văzut când dai zoom-out pe telefon? La depărtare. Așa vedeam. Mulți or să întrebe de unde știu de zoom-out și alte chestii de acest gen... Cam așa vedeam. Cred că a fost șocul după pierderea mamei, în 2009, nu știu, atunci s-a dezlipit retina și n-am mai văzut deloc. După ianuarie 2010 până în prezent.... Nimic.
- Doctorii ți-au spus, vreun moment, că ai putea să capeți darul vederii?
- Nu. Microftalmia congenitală bilaterală... Nu știu și nu m-a interesat, îți spun sincer. Țelul meu în viață nu este să pot să văd bine. Eu nu știu, practic, cum este să vezi. Sunt multe alte chestii mai importante pentru mine! Unii spun că ochii sunt cei mai importanți și nu e nimic mai prețios decât vederea. Nu-i contrazic, pentru că eu nu știu cum e să ai acest dar.
- Dacă ar fi să existe un miracol....
- Uite, mă întreabă soția mea: "Care este cea mai mare dorință a ta?". I-am răspuns: "Mai mult mi-aș dori să câștige Rapid Liga Campionilor decât să văd eu!". Ai cuvântul meu de onoare.
- Totuși, e un joc, e fotbal...
- Fii atent, eu mă descurc bine și așa. Ca un om normal. În afara faptului că nu pot merge singur pe stradă. Eu fac multe lucruri ca un om normal, de la statul pe telefon, prin programul "VoiceOver", la a repara diverse chestii prin casă.
"Cu ochii doar vedem. De privit, privim cu sufletul"
- Mă gândesc că ai vrea să vezi o plajă superbă sau niște munți înzăpeziți ori niște oameni dragi, să-i poți mângâia cu ochii.
- Dar eu văd o plajă superbă, văd niște munți extraordinari, văd acei oameni dragi. Am mai spus cuiva că noi cu ochii doar vedem. De privit, privim cu sufletul.
- Totuși, nu poate să-mi iasă din cap că ai prefera un succes, într-adevăr uriaș, al echipei favorite în dauna unui dar extraordinar al vieții, văzul.
- Nu poți să-ți dorești ceva ce nu cunoști! Eu nu știu cum ar fi să văd perfect, ca să spun că-mi doresc asta. Nu simt că am nevoie de asta acum.
96 de mii de persoane nevăzătoaresunt în România conform unei statistici oficiale
- Visul tău, care te-a ghidat și în meserie, a pornit de la ideea de a ajunge în vestiarul Rapidului. În ce calitate anume?
- Ca simplu suporter. Acum îmi place enorm ceea ce fac, că pot ajuta mulți oameni cu diverse afecțiuni, simt că menirea mea e aici unde sunt.
Visul realizabil: o fetiță în 2023
- Cum comentezi situația lumii de azi?
- De aproximativ doi ani, de fapt, din timpul pandemiei, vin mulți tineri până în 30-35 de ani, multe doamne și domnișoare care suferă de anxietate, care fac atacuri de panică. Nu poți empatiza cu toată lumea, însă te întrebi, uneori, de ce? De ce abia acum au ieșit traumele din trecut în evidență? Noi am evoluat mai mult decât părinții noștri, o parte din noi iartă greșelile părinților noștri din trecut, cealaltă parte nu.
- Ai prieteni și la alte cluburi, ce părere ai despre rivalitatea cu alte formații?
- Uneori, mai vine Giani Kiriță la masaj, i-am pus un prosop alb-roșu, să se simtă bine: "Uite, ca să nu existe rivalitate între noi! Dar să știi că «noi suntem peste tot acasă!»". Giani a fost foarte OK: "Mă Florin, noi cu Steaua avem ce-avem!". Și eu am prieteni steliști, dinamoviști, fiecare are personalitatea lui, simpatizează cu cine are plăcere... Eu doar aștept un an de zile să-i batem în meciurile directe!
- Care este cea mai realizabilă dorință a ta?
- Eu și soția ne dorim foarte tare o fetiță, asta vrem în 2023.
Dă-i o minge unui copil și uită-te la bucuria din ochii lui! Asta am auzit-o la un comentator la Mondialul din 2022. Fotbalul e pasiunea ce-i leagă pe mulți. Niciodată n-o să regret că am suferit din cauza Rapidului. Este o suferință ce-mi face plăcere
În zilele de meci de-abia aștept să se facă 6-7 seara să merg pe stadion. Nu prea pierd partidele de acasă, am abonament. Atmosfera a rămas la cote maxime pe noua arenă, acustica e și mai bună. Rapidiștii ar face oriunde o atmosferă frumoasă
Lucrez cu multe persoane publice, de la Adriana Bahmuțeanu la Jador și Andreea Tonciu. Eu sunt mândru de toate realizările mele cu pacienții, indiferent că sunt oameni simpli sau persoane cunoscute publicului.
-Florin Serdaru
{{text}}