Cristina Pîrv are 18 trofee cu echipele sale de club în 20 de ani de carieră, plus 19 premii individuale. Inclusiv de două ori titlul de cea mai bună jucătoare a Campionatului European. Într-un interviu de colecție pentru GSP, Cristina Pîrv a vorbit despre vindecarea miraculoasă a fiicei ei.
- Cristina Pîrv a locuit o perioadă bună în Portugalia și Brazilia.
Cristina Pîrv despre miracolul vindecării fiicei: „Sunt lucruri pe care nu poți să le explici. N-ai cum să nu fii alături de Dumnezeu!”
- Ați trecut printr-un moment greu inclusiv cu fetița dumneavoastră.
- Da, da. Eram la Curitiba, în Brazilia, unde locuiam. Am dus-o de urgență la spital pentru că avea apendicită. Am operat-o, după două zile a venit acasă. Totul bine. După două săptămâni m-a sunat de la școală „Mami, nu sunt bine!”. Apoi m-a sunat directoarea. Am ajuns albă la față acolo. Ne-am dus direct la spital: „Trebuie s-o băgăm direct în sala de operație!”. Pff! Avea 11 ani, în 2015, un an greu pentru mine, când mi-am pierdut tatăl și sora.
- Și s-a rezolvat problema?
- De unde... Au operat-o atunci, dar pe zi ce trecea îi creștea burta. Parcă era gravidă în 4-5 luni. Nu mânca, dar ea se umfla. Am ajuns la spital, a venit doctorul. „Cristina, trebuie să-i mai facem o ecografie”. După toate examenele mi-au zis că „mâine trebuie s-o deschidem din nou...”. Ce să faci ca mamă?! A fost un moment extraordinar de greu.
- Ce s-a întâmplat până la urmă?
- Toată noaptea am stat și m-am rugat cu mâinile pe burta ei. Stăteam în fund, pe un scaun, nu puteam să dorm, și mă rugam cu mâinile pe burta ei. A fost o luptă spirituală. Mă rugam și plângeam. Am avut o putere și o credință atât de mare... Dimineața a venit doctorul să îi facă ultimul set de examene ca să intre în operație. Am mers la ecografie. A venit doctorița, s-a uitat și-a mai chemat un medic. Și încă unul. Și încă unul. Și încă unul. Inclusiv doctorul care trebuia s-o opereze.
- Nu v-ați pus tot felul de întrebări?
- E, nu! „S-a întâmplat ceva?”. „Imediat, doamna Pîrv!”. Vorbeau între ei, erau nedumeriți. „Doamna Pîrv, nu mai trebuie operată! Uitați examenele de aseară și cele de azi”. Am început să plâng... Ce putea să fie dacă nu un miracol? După câteva zile pe care le-am petrecut în spital, Nicoll mergea prin saloane să se roage pentru copiii care erau acolo. Sunt lucruri pe care nu poți să le explici. N-ai cum să nu fii alături de Dumnezeu!
{{text}}