Mihai Neșu împlinește astăzi 40 de ani. La aproape 12 de ani de la accidentul grav care l-a paralizat, fostul fundaș al Stelei continuă să lupte cu limitele corpului și încearcă să-i ajute și pe alții.
- Mihai Neșu, prin intermediul Fundației pe care o conduce, luptă să construiască un centru de recuperare pentru copiii cu dizabilități, lângă Oradea. Pentru a-l ajuta, poți trimite SMS cu mesajul CRED la numărul 8844. Vei dona lunar suma de 2 euro.
Mihai Neșu a împlinit 40 de ani
Invitat toamna trecută la podcastul „Profu' de Sport”, realizat de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei, Mihăiță a vorbit despre noua lui viață.
- Cum arată programul tău într-o zi, la Oradea, de dimineață până seara?
- Mă trezesc dimineața la 7, mă ajută sora mea și cu o doamnă asistentă să fac baie, să mă îmbrac. Doamna asistentă îmi gătește micul dejun, mănânc, după aceea mă duc pe șantier. Mai am două zile pe săptămână masaj, dimineața, și atunci mai întârzii pe șantier. Dar, în principiu, stau pe șantier vreo 3-4 ore, după aceea mă duc la fundația actuală să fac și eu terapie două ore, apoi mă întorc acasă, unde mai lucrez una-alta, mă mai relaxez. Seara, de obicei, cel târziu la 21:00 - 21:30 mă pun în pat, mă mai uit un pic la televizor și mă culc. Programul ăsta îl tot repet în afară de duminică, atunci când chiar am un program de odihnă.
- Deci ai un full-time job, cum s-ar spune, de dimineață până seară ești agățat de acest proiect și implicat în el 100%.
- Zic specialiștii ăștia motivaționali că dacă lucrezi ce îți place, atunci ești într-un concediu permanent (râde).
- Așa te simți tu, mergând în fiecare zi pe șantier?!
- Nu. Eu sunt un pensionar fericit, că eu am pensie de accident. Ce să zic, mă bucur de viața asta pe care o am, chiar dacă la început a fost greu. Or fost grei primii ani, dar tot ce a venit după a fost ca atunci când după furtună iese soarele. Iar acum e numai soare.
5 milioane de eurova costa centrul de reabilitare de la Oradea, conform estimărilor făcute de Mihai Neșu
Mesaj plin de dragoste pentru Alje Schut, cel care l-a accidentat
Pe 10 mai 2011, în urma unui contact banal la antrenamentul lui Utrecht cu Alje Schut, Mihai Neșu s-a ales cu o vertebră cervicală ruptă şi o viaţă petrecută în căruciorul cu rotile. „Bichonul” nu are pic de resentimente pentru fostul lui coleg. Îl privește cu empatie și speră ca amintirile să nu îl bântuie.
„N-am mai vorbit cu el de ceva timp. Cred că i-a fost foarte greu. Am mai zis eu într-un interviu, cred că el nu știe ce bine mi-a făcut întâmplarea asta. Nu el, propriu-zis, că el n-a avut nicio vină, ci întâmplarea asta. În contabilitatea vieții mele, ce s-a întâmplat e un plus, chiar dacă la prima vedere pare ceva rău și greu de dus.
Știu că lui i-a fost foarte greu atunci, după accident, dar acum sper să să fi trecut peste asta, are și el o familie frumoasă. Eu niciun gând n-am avut atunci, după accident, să învinovățesc pe cineva pentru ce mi s-a întâmplat”, a mărturisit Mihai Neșu.
Așa a fost să se întâmple. E clar că n-a avut nicio vină. Așa a fost să fie! Primii ani au fost grei, normal, că nu voiam să accept. Dar nu dădeam vina... deși eu eram supărat, cum am zis, pe mulți oameni și pe multe lucruri, dar nu, nu și pe Alje Schut.
Mihai Neșu
Ajutor infim de la statul român
Conform Antena 3, Mihai Neșu ridică o pensie de 3.000 de euro de la statul olandez, iar România îi plătește o pensie de 100 euro pe lună și una de însoțitor de 300 euro.
„Fiind accident de muncă, atunci beneficiez de pensia din Olanda care mă ajută destul de mult să mă descurc. Nu mă ajută total, fiindcă am cheltuieli destul de mari cu tot felul de lucruri care îmi trebuie mie într-o lună, dar, slavă Domnului!, am mai avut și bani puși deoparte din fotbal și încă nu s-au terminat. Dar nici nu mai e mult”, a explicat Mihai Neșu.
Practic majoritatea persoanelor cu dizabilități, dacă n-au condiții financiare bune, e foarte greu să trăiască. Și eu am foarte mulți prieteni cu dizabilități cu care vorbesc și le știu viața și știu cât le greu părinților lor să-i să-i ajute și să le ofere toate condițiile.
Mihai Neșu
{{text}}