Dan Petrescu anunță că vin iar ani, mulți, grei, în care nu o să mai avem echipă în primăvara europeană nici atât cât am avut CFR-ul la Roma. Nu ne mai prinde primul ghiocel dincolo de granițele țării, gata!
N-avem cum să avem performanțe, nici măcar la nivel croat sau sârbesc, fiindcă nu avem buget. Dacă ar fi avut Dan Petrescu sau Gică Hagi pe mână un buget de o sută de milioane de dolari, altele ne-ar fi fost rezultatele. Dar așa? Așa, să fim mulțumiți că Lazio Roma n-a avut chef să ne bată altfel decât la limită.
Avem resentimente
Dan Petrescu e cu nervii la pământ de ceva vreme, mediul de lucru în fotbalul românesc e toxic și nici măcar nu se bucură de respect (deși îl merită din plin). Așa e, publicul românesc și-a pierdut în mare măsură reperele. Nu mai are busolă, dar are resentimente.
Peste tot agresivitate, violență de limbaj, idei puține, dar fixe. Bineînțeles că FCSB dă tonul bulversărilor de valori, deși FCSB nici măcar nu e încă o echipă, ci doar o salbă de consoane.
Nivelul la care discutăm
Nu se vorbește des despre asta, dar căderea fotbalului nu s-a făcut doar pe teren. S-a făcut și în public, s-a făcut și în mass-media. S-a făcut, oho!, și în rândul conducătorilor.
Unde am ajuns: un tânăr portar nu mai vrea să se întoarcă la Craiova de frica lui Mititelu jr., să nu-l bată în vestiar! Ăsta e nivelul. Coborârea continuă.
Dan Petrescu are dreptate: fără bani, nu se pot obține alte rezultate decât cele de acum, cu fotbaliști luați de te miri unde. Banii singuri însă nu pot nici ei prea multe.
Limitele banilor
Căci, totodată, dacă ar veni mâine banii emirilor din Qatar și s-ar vărsa peste fotbalul românesc, ei ar dispărea fără să lase urme, ca, să zicem, la Urziceni.
Fiindcă sistemul e viciat cu totul, de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.
Totul e de reparat, totul e de făcut: centre de copii și juniori, politici publice pentru sport și, mai ales, schimbarea climatului general.
Unde e binele?
Când Hagi cerea să fie promovat binele, avea dreptate. După decenii de promovare a gargarei, a nimicului, a fleacului cu moft, a tupeului, după decenii de cântat în struna ignoranței și a fuduliei, după decenii de modele greșite, nici nu mai știm să recunoaștem normalitatea.
Iar normalitatea nu e asta a noastră, această bălăcire în zoaie, practicată deopotrivă de oamenii din fotbal, public și media. Nu e asta.
Piramida puterii
Dan Petrescu vrea buget. Nu-l va avea, din pricina felului strâmb în care e organizată toată piramida puterii în fotbalul nostru. Va rămâne un antrenor de top românesc, la fel ca Hagi (care nu, n-are dreptate Lupu!, n-a fost umplutură la Real sau Barcelona).
Altfel, Farul a jucat foarte bine cu Petrolul, Alibec s-a dezlănțuit, Băluță, Mazilu sau Munteanu au tot ce le trebuie pentru a fi campionii României la fotbal în 2023.
Farul a jucat un fotbal modern, cu un presing avansat – e o echipă croită să atace. Același Farul însă n-ar ajunge nici el în primăvara europeană. Deocamdată, nu.
Dan Petrescu (aici la conferința de după eșecul de la Roma) a ajuns iarăși într-un punct mort la CFR. Urmează o nouă plecare și altă revenire? FOTO Raed KrishanCei care nu renunță
Hagi vede orizontul, vede Europa, merge către ea și ea se tot îndepărtează pentru că în jur e tot mai mult deșertul crescut din nepăsarea noastră comună. Iar ce e fascinant la oameni ca Hagi sau Petrescu e că nu renunță niciodată.
Se înfurie des - asta, da! -, ne ceartă, se ceartă, dar nu renunță. Continuă să meargă la muncă în fiecare zi cu încrederea că, vorba lui Petrescu, nu sunt proști (nu sunt!) și că nici Guardiola n-ar face mai mult dacă ar veni să lucreze o săptămână aici, la noi, în lumea a treia.
Așa e, nici Guardiola n-ar putea face mai mult acum la CFR Cluj. Dar Dan Petrescu, cel care știe toate șuruburile construcției sale imperfecte, inestetice, dar eficiente – Dan Petrescu ar putea să facă mai mult. S-au mai văzut minuni la Cluj, mai ales că tot Dan Petrescu le-a făcut.
{{text}}