Arta răzbelului. De Dan Tzu

Peste mii de ani, notiţele lui Dan Petrescu, dezvăluite de Gazetă, vor valora cât două planete locuibile din cea mai apropiată Galaxie. Sigur, dacă urmaşii lui Gigi Becali nu le vor fi cumpărat şi vândut la bucată.

Dan, zis Bursucul, zis Veşnic Nemulţumitul, zis şi Nu Mai Înjumătăţiţi Punctele, zis şi Nu-i Mai Lăsaţi pe Adversari Să Doarmă în Camere Single şi Să Zboare cu Avioane Charter, e, le place sau nu unora, antrenorul cel mai tare. Asta e o lemă. Nu mai e nimic de demonstrat. E firesc ca zicerilor şi scrierilor lui să li se acorde cea mai mare atenţie. Şi să fie păstrate pentru ştiinţa generaţiilor viitoare. În ideea în care generaţiile viitoare vor mai da vreun sfanţ pe 22 de nebuni alergând în chiloţi şi maieuri o minge ca să o bage într-un năvod. Probabil că ăia o să se uite la noi ca la nişte nebuni. Primim.

Teoria nimicului

Până atunci, urechile ciulite, ochii cât cepele! Dan The One are cuvântul şi pixul. Maxima maximelor a fost emisă înainte de returul cu Lazio. "Eu sunt la fel de mulţumit dacă câştigăm dând un gol sau 5. Dar cel mai fericit sunt când se termină 0-0". E colosal. Şi abisal. Explicaţia lui e că atunci când nu ia gol, echipa n-a greşit nimic. Istoria însă e plină de oameni care n-au greşit nimic şi au sfârşit sub tălpile celor care cu riscul de a greşi au luat iniţiativa. Treaba lor, ar zice Dan. El îşi apără sărăcia şi nevoile, şi neamul. Aşa am fost învăţaţi. Şi ne mai mirăm.

Cu Lazio s-a terminat 0-0. Fericire și eliminare.

O traversare a deşertului

Când am citit titlul despre descoperirea hârtiilor cu indicaţiile lui Dan Cel Mai Simpatic Man (chiar e, nu-l luaţi mereu în serios) dinaintea unor meciuri naţionale sau europene am fost ca rătăcitorul prin deşert la vederea oazei. Ca de obicei, curiozitatea însetată ne face să uităm de Fata Morgana. Ne-o ia la vale naturelul simţitor. Aşa şi acum. Am plonjat. Nisip în gură.

"Concentrare maximă tot meciul". "Micile detalii vor face diferenţa". "Ne adaptăm repede la condiţiile de joc". "Organizare, disciplină". Şi mă opresc deocamdată, că nu mai pot. Pare un catalog al lui "Să facem să fie bine, ca să nu fie rău". 

Adică asta trebuie să audă Camora et Comp., oameni cu experienţă cât oceanul ? „Capul sus mereu"?! „Centrări de calitate"?! Pe bune?! Ca să nu mai zic de „Echilibru, balanţă" care sunt tot aia. Pentru asta trebuie să faci 7 ani de şcoală şi practică ? „Spirit de echipă, spirit de sacrificiu". 

Ia scoateţi repede o foaie de hârtie, extemporal, scrieţi tot ce vă trece prin minte despre fotbal în termeni scurţi, precişi. Hai, că se poate. „Faţa la joc". „Nu plecaţi după fentă". „Hotărâre şi abnegaţie". „Ajutaţi-vă aproapele!"… ăăă, pardon, asta e din Biblie, dar merge, daţi-i înainte !

Să construim neabătut fotbalul de mâine!

Ceva precis? "Primele 15 minute să jucăm mai direct!". OK, dar jucătorii lui visează asta noaptea, că asta fac mereu. "Prima opţiune să fie pasa înainte". Da, în fine... Vine şi partea de dinaintea meciului cu Sivasspor din grupele Conference. Aici e mai elaborat. „Nu reuşesc să formeze o echipă adevărată. Agresivitate continuă pozitivă, nu disperată. Echipă scurtă să nu poată juca între linii. Nu jucăm la ofsaid. Bat excelent fazele fixe, scot faulturi din orice". Şi evident că asta n-o fi tot, ci, bănuiesc, doar un concentrat. 

Dar în ansamblu pare că fotbalul, chiar cel de succes, e doar o înşiruire de îndemnuri banale, o lozincărie, o apă în piuă bătută până la pierderea cunoştinţei şi a cunoştinţelor care la unii se preschimbă cumva în aur. Aici, Dan e şef. Şef e şi şeful lui, care bagă bani dublu cât concurentele. În rest, fotbalul pare o afacere de alchimişti. "Vorbim, ne ajutăm, dublaj permanent". Bagă cricul, desfă şuruburile, scoate roata. Gata, eşti bun de Formula 1!

O nestemată s-a strecurat la final. „Nu avem VAR, deci fiţi inteligenţi!". Aaaa, păi ziceţi aşa, fraţilor! Cum ar veni, fiţi ‘oţi, scoateţi şi voi un penalty, ceva, jocul greşeala aşteaptă. A arbitrului, fireşte! Eu zic că aşa trebuia început.