În fotbalul românesc, problemele sunt aceleași și în SuperLiga, și al 5-lea eșalon: terenuri proaste, jucători cu multe kilograme în plus
Meciurile din diviziile foarte mici au repornit după o pauză de trei luni. În perioada aceasta în care fotbalul minuscul a fost întrerupt, echipele n-au mers în cantonamente, în stagii de pregătire, nu au antrenat jocul pentru restul sezonului. Au tăiat porci, au petrecut toate Sărbătorile și abia s-au dezmeticit când au venit meciurile oficiale.
"Uitați-vă la ei! Asta nu e echipă!"
În Prahova, Viitorul Puchenii Mari a avut prima partidă din anul acesta cu Unirea Cocorăștii Colț. Suporterii gazdelor nu au mari speranțe de la formația lor: "Nu e antrenați, e grași! Trei, patru piese, nu vedeți că d-abia aleargă? Uitați-vă la fundașul stânga, e rotofei, nu merge să joci fotbal așa!".
Oamenii râd cel mai mult de fiul antrenorului: "Ce ești, mă, așa agitat? Te strânge tricou'? Dom'le, asta nu e echipă de fotbal! Nu vezi cum arată? A fost porcu' gras de Crăciun, de vreo două sute de kile, și s-au îngrășat prea mult!".
Lumea e prea aspră cu jucătorii amatori din subsolul fotbalului, din moment ce în prima noastră ligă, pentru care televiziunile plătesc 30 de milioane de euro anual, . În România, amatorii sunt amatori, profesioniștii arată ca niște amatori și ei.
Blat pentru o mașină de tuns iarba
Cei din Pucheni și Cocorăști nu au pretenția c-ar fi fotbaliști adevărați. Ei sunt zugravi, polițiști, jandarmi, curieri, unii lucrează în construcții.
Parcarea arată însă ca a unui stadion mare: BMW, Mercedes, minimum Skoda. Și mai e un Renault cu care vedeta echipei ajunge la teren cu numai zece minute înainte să înceapă meciul. "Hai, că a venit Ronaldo să vă dea și azi două, trei goluri!".
"Ronaldo din Pucheni" dă și el goluri doar atunci când are voie. În sezonul trecut, Viitorul a regizat un joc cu Câmpina, pe care a ajutat-o să promoveze în liga a patra. Pentru că s-au lăsat bătuți, Puchenii au primit un plic cu bani. "A fost gras plicul, cu banii ăia ne-am cumpărat o mașină de tuns iarba", povestesc oamenii cum un blat i-a ajutat să fie mai bine dotați.
"Fotbalul s-a cam dus"
Cine se mai miră că în prima ligă avem tot mai mulți fotbaliști străini găsește o explicație până și la nivelul acesta minuscul. Echipa din Pucheni e ținută din banii Consiliului Local. Primarul Constantin Negoi e trist că acum abia mai adună jucători ca să încropească o formație:
Domne, pe vremuri aveam patru echipe în comună! Vă dați seama ce război, ce bătălii mari se dădeau? Acum abia strângem de o echipă, iar de «tineret», s-a ales prafu', l-am și desființat! Nu mai e interesul de pe timpuri, tinerii de azi au alte planuri, alte gânduri. Adevărul e că fotbalul de la noi s-a cam dus.
Constantin Negoi, primar Puchenii Mari
"Îmi crapă jucătorii de zici că-i lovește trenul!"
Viitorul Puchenii Mari e pe ultimul loc. "Pentru că meci de meci mi-au crăpat jucătorii, se accidentează de zici că-i lovește trenul", explică antrenorul Daniel Năstase. El e antrenor, președinte, administrator, chiar și ofițer de presă.
"Să vă aleg eu doi băieți pentru interviuri, că nu vorbesc ei așa, de capul lor!". Jucătorii sunt timizi: "Avem emoții, nu putem să dăm interviuri". Soția lui Năstase e asistent medical la meciul acesta, iar fiul lor, Antonie, joacă titular.
Nu pe pile, zice antrenorul: "La câți suntem, joacă cine prinde!". Antonie, de care spectatorii râd fiindcă e dolofan, marchează singurul gol al gazdelor, dintr-un penalty. Oaspeții dau trei.
Ei o alintă "baza sportivă"
Sătenii nu spun "teren", nici "stadion", ei zic "baza sportivă". E o formulă exagerat de pretențioasă pentru o construcție care conține un container cu trei vestiare și un teren pe care nu există iarbă mai deloc, e numai pământ. Liniile sunt trasate din ochi, toate tușele sunt strâmbe.
Chiar și în condițiile acestea rudimentare, ochii sunt tot pe arbitru. Și jucătorii, și spectatorii îl ceartă încontinuu: "Bă, ai înghițit fluieru'? Nu te mai uita ca maimuțoiu'! Nu te descurci? Aduc cheia franceză?".
"Sunt campion mondial la pahare"
Fotbalul e pentru sătenii din Pucheni un pretext ca să mai bea ceva la marginea terenului. Cei mai mulți au bere, unul apare cu o sticlă cu doi litri de țuică. "Sunt campion mondial la pahare, crezi că mă joc? Asta e vitamină curată!".
Socializarea și alcoolul nu sunt singurele motive pentru care sunt atrași la teren: "Sâmbăta, duminica venim să vedem meciurile ca să mai scăpăm de cucoane de acasă, că trăncăne nonstop, ca televizorul".
"Păi, nu te prind eu pe stradă?!"
Faulturile dure din liga a cincea pot avea alte consecințe decât au acelea din primul eșalon fotbalistic. Aici e posibil să-l întâlnești a doua zi pe acela pe care l-ai faultat și riști ca el să se răzbune altfel, nu pe teren. După câte un duel foarte aspru, câte un jucător amenință: "Păi, nu te prind eu pe stradă?! Ai venit să-mi rupi picioarele, băi Cartof?".
"Cartof" e și porecla secundului lui Edi Iordănescu la echipa națională, Alexandru Radu, dar nu el era implicat în meciul din Prahova. După meciul pierdut cu 1-3, gazdele se calmează la grătar și la bere. Primarul nu vine, el apare doar la victorii.
"Cică p-aici nu se dă cu jula"
Vestiarele improvizate într-un container au uși care nu se închid, ceea ce îi sperie pe oaspeți, nevoiți să-și lase obiectele la îndemâna oricui. Pentru că nu au de ales, se încurajează între ei: "Milică, lasă-i, bă, că cică nu se dă cu jula p-aici! Mergem pe încredere".
Stadionul e lângă școala din comună, paralel cu Drumul Național 1 care duce în stațiunile de pe Valea Prahovei. Tribuna metalică poate să primească 150 de persoane. Spectatorii sunt amuzați de prestația unui fundaș central care a fost șef de post în comună: "Mai ușor îi prindeai p-aia care furau câte o găină!".
Stoperul-polițist e driblat ușor, nu poate să-și oprească niciun adversar. Portarul pe care sătenii îl alintă "Arlauskis" doar fiindcă vorbește mult e o victimă și el. La o lovitură liberă își potrivește zidul minuțios până când mingea trece pe sub zid și pe sub el și intră în poartă.
{{text}}