Ni l-au convocat pe Compagno al nostru!

Un gest de curtoazie fotbalistică al lui Roberto Mancini capătă dimensiuni de mândrie națională. Avem fitilul scurt și ne aprindem repede.

Ultima substanță halucinogenă prescrisă microbistului român este convocarea lui Andrea Compagno la naționala Italiei. Uiți de necazuri și de cazul Sepsi-Craiova. Inhalezi și visezi. Inhalezi și decolezi. Efectul psychedelic e garantat și se pare că dă chiar o oarecare dependență. Adică te ține legat de subiect. Nici nu mai contează că atacantul FCSB-ului se află pe o listă preliminară întocmită de selecționerul Roberto Mancini ori că în presa din Italia nu știe mai nimeni de bomba care le-a căzut pe șpiț tocmai de la poalele Carpaților.

Strategia

În fiecare zi apar date noi, care aprind imaginația suporterului autohton. Mai ales a celui FCSB-ist. Acesta vede în convocarea atacantului de 26 de ani (în curând, pe 22 aprilie, 27), înalt de 1,95 metri și cu 16 goluri la activ în sezon (8 din penalty!) o legitimare a valorii de export a formației lui Becali. Strategia este alimentată cu combustibil chiar din interior, din club. De acolo vin informațiile, picurate cu un profesionalism care nu se regăsește la nivelul conducerii tehnice unde mai are puțin și vine la declarații magazinerul. Jucătorul însuși participă la scenetă și spune că datorează convocarea faptului că evoluează pentru un club mare.

Trei Flori

Dintr-o politețe de factură duplicitară, oamenii din fotbal recită poezioare despre certa valoare internațională a vârfului transferat în august 2022 de FCSB de la U Craiova 1948. Care U Craiova îl pescuise de la formația semiprofesionistă (sau semiamatoare, totuna) Tre Fiori (Trei Flori) din San Marino. Până la 24 de ani, Compagno a jucat la nivel semiprofesionist, pe cartea lui de vizită fiind mai înainte și alte formații cu nume de prosciuto sau de parmezan maturat minimum 30 de luni: Nuorese, Borgosesia, Argentina Arma, Pinerolo.

Despre noi, despre italieni

Astăzi a apărut în meniu o declarație a lui Mancini, care dezvăluie că îl urmărește de doi ani pe Compagno. Fratelli di patria! Asta spune ceva important nu atât despre Compagno, care este un fotbalist decent din prima ligă românească, cât despre criza identitară și de valoare pe care o traversează fotbalul italian. Italia este campioană europeană, dar nu s-a calificat la Cupa Mondială, pierzând rușinos cu Macedonia de Nord semifinalele barajului pentru Qatar. Descusut de presa peninsulară, care presă peninsulară fusese înghiontită de insistența noastră, a românilor, Mancini a dat un răspuns politicos și diplomatic.

Lista adevărată

Intervenție în care a amintit totuși că, înaintea lui Compagno, Italia se mai poate baza în atac pe Nicolo Zaniolo, Moise Kean sau Giacomo Raspadori, care ori nu prea prind echipele unde sunt legitimați, ori sunt accidentați. Cred că din pudoare, Mancini a evitat să-i amintească pe Ciro Immobile, Domenico Berardi, Federico Chiesa sau Andrea Belotti. "În atac avem probleme, dar nu pentru că nu avem jucători de valoare", a punctat selecționerul Squadrei Azzurra, cu o valoare de piață a jucătorilor de aproximativ 700 de milioane de euro fiind formația cea mai scumpă din lume care a ratat calificarea la Mondiale.

Bun pentru România

Ce semnificație are atunci convocarea lui Compagno, dacă vârful fecesebist are șanse aproape nule să fie concurentul pe post al lui Immobile? O semnificație simbolică. Un gest de eleganță fotbalistică, de atenție a lui Mancini față de un compatriot care s-a impus într-un campionat străin, care campionat nu este nici în prima linie valorică europeană, nici a doua, dar nu este nici unul exotic. Andrea Compagno este un atacant disciplinat, cu un remarcabil simț al golului și cu un bagaj tehnico-tactic peste media Superligii. Este lent, nu are nici explozie la execuții, dar compensează prin plasament și o detentă medie, care se adaugă înălțimii de inter la handbal.

Cam așa arată fotbalistul convocat de Mancini pe o listă preliminară. Dacă unii dintre noi se simt flatați de asta, nicio problemă. Putem să ne simțim mândri și că Dunărea se varsă în Marea Neagră după ce a străbătut jumătate de Europă.