Loți Boloni, Ladislau ori Laszlo, discutăm despre aceeași persoană, a împlinit sâmbătă 70 de ani. Cu care prilej GSP i-a dedicat 7 pagini de ziar actualului tehnician al divizionarei secunde franceze Metz. Român de etnie maghiară, născut și crescut la Tg. Mureș, acesta e stabilit în Franța.
Printre cei ce n-au uitat de aniversarea lui Boloni s-a numărat și premierul Ungariei, mare iubitor de fotbal și susținător al acestuia, Viktor Orban i-a trimis proaspătului septuagenar o scrisoare emoționantă, din care reproduc: "Permiteți-mi să mă alătur apropiaților, rudelor și admiratorilor și să vă felicit. Vă doresc multă sănătate și succes în cariera de antrenor. La mulți ani!".
Gestul lui Orban merită reținut și pentru că Loți n-a jucat și n-a antrenat niciodată în Ungaria. Unde se află însă în lucru un film, intitulat "Povestea unei legende", dedicat vieții lui, documentar finanțat de Guvernul de la Budapesta cu circa 250.000 de euro.
Dacă Loți n-a avut tangențe cu fotbalul din Ungaria, el a avut legături strânse, filiale, cu cel din România. A evoluat de 102 ori în naționala tricoloră, primul all-time cu 100 de selecții, ba și căpitanul ei în 23 de meciuri. La nivel de club, a contribuit ca titular al Stelei la obținerea celui mai mare succes din istorie, cucerirea Cupei Campionilor Europeni în 1986. Cu formația roș-albastră, puțini își mai reamintesc, le-a învins pe Honved (4-1 în 1985) și pe MTK Budapesta (4-0 în 1987) în confruntări de CCE. Greu de crezut, dar la nivelul reprezentativelor n-a întâlnit niciodată Ungaria. Deloc.
Selecționerul României în intervalul iulie 2000 - iunie 2001, Boloni s-a despărțit subit de națională, din care pricină i s-a reproșat c-a părăsit-o. Chiar că a trădat-o. De acord că mișcarea respectivă n-a fost cea mai elegantă. Adevărat e însă că, ispitit de o ofertă dificil de refuzat, i-a lăsat pe "tricolori" cu șanse reale de calificare la Mondialele 2002. Cu el pe bancă, naționala n-a dezamăgit: în 13 meciuri a înregistrat 8 victorii și numai 3 eșecuri.
Mai presus de etnia sa, Loți s-a comportat întotdeauna ca un bun român. Bănuit uneori, pe nedrept, de sentimente promaghiare camuflate, de intenții ascunse, el s-a respectat și i-a respectat pe cei din jur. Tocmai de aceea a surprins neplăcut faptul că la 70 de ani l-a felicitat premierul Ungariei, dar nicio autoritate din patria natală! Niciun oficial român, chiar niciunul! Doar Imi Ienei.
Nu mă gândesc, deși poate s-ar cuveni, la președintele Iohannis sau la prim-ministrul Ciucă, probabil foarte ocupați și, în general, străini de fotbal. Nici măcar la Burleanu, șeful FRF ieșind din discuție după ce și-a permis recent, nu mai insist, să-l pună pe Boloni într-o situație umilitoare.
Mă așteptam însă, oare numai eu?, ca măcar ministrul sportului, Novak, și el de etnie maghiară, să nu uite de ziua lui Loți. Să-l felicite, fie și formal, pe unul care a făcut și face cinste României pretutindeni, cel ce l-a descoperit și lansat pe Cristiano Ronaldo. Am așteptat degeaba.
Totuși, ca să nu greșesc, l-am sunat luni dimineață pe Loți, care mi-a confirmat că "de-acasă nu m-a sunat nimeni!". A precizat că "Nici n-aveam asemenea pretenție", modestie netrucată, dar l-am simțit trist. Abătut. Părerea mea e că avea și de ce.
{{text}}