7 SCURTE. Conflictul MM Stoica - Leo Strizu, analizat de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor.
1. Timpul ideal să-l critici pe Mihai Stoica e tot timpul. Ceea ce nu înseamnă că și merită de fiecare dată.
2. Nesuferit, cameleon, intrigant, provocator, la granița dintre imoral și incorect, Stoica e greu de simpatizat până și de fanii propriei echipe. Și-a construit cu bună știință imaginea unui tip detestabil, s-a hrănit ani la rând din ura celorlalți, ba chiar s-a mândrit cu ea. De aceea, pare acceptabil să nu-i dai credit pentru nimic pozitiv.
3. Dar dacă judeci ca zeița Themis, legat la ochi, ca să nu te influențeze numele sau păcatele părților, atunci înghiți broasca și accepți că insuportabilul de MM ar putea avea totuși dreptate în cazul Strizu, pentru că a perpetua farsa cu un astfel de oficial deghizat în antrenor e definiția auto-sabotajului.
4. Antrenorul e o simplă marionetă la FSCB, nimeni nu mai neagă evidența și nimeni nu-l mai poate aduce pe patron de pe arătură pe asfalt. În ciuda criticilor neîntrerupte din presă, răul se rostogolește și are pretenția de a poza în „noul normal”. Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul că Leo Strizu era decuplat până și de la „standardele” unui antrenor de paie.
5. O incoerență vecină la stânga cu show-urile de stand-up comedy și la dreapta cu habarnismul a însoțit fiecare apariție publică a lui. S-a râs, s-a compătimit, s-a toate. A fost cineva care n-a gândit pe-atunci „e jenant, ar trebui să oprească cineva circul ăsta”?
6. Cu puținele instrumente de management care nu i-au fost amputate de Ciomu de la Palat, MM Stoica a limitat proporțiile daunei. Și a șters extra-toppingul de ridicol care se prelingea peste imaginea unui club deja lider detașat la producția de episoade penibile.
7. Nu e ghiocelul cu care se face primăvară, nu e decizia care o face pe FCSB mai decentă sau pe MM mai frecventabil, dar nici nu-l poate transforma pe Leo Strizu în Leo Messi al nedreptățiților din fotbal. A intrat voluntar și complet conștient într-o combinație care mirosea urât, a acceptat să fie un simplu decor, după o vreme s-a constatat că decorul mai mult urâțește camera, end of story.
Iar faptul că, pentru a-l zugrăvi pe MM în nuanțe de negru intens, Leo Strizu povestește inclusiv o beție din preistorie, din tinerețea lor de acum 25 de ani, arată lipsă de bărbăție, caracter și obraz. Fix ce i-ar fi plăcut lui Strizu să aibă fostul său prieten.
{{text}}