Predarea BBC și furtuna de rahat

După ce a jucat rolul de poliție politică, postul public britanic o dă la întors și îl roagă pe Lineker să facă din nou emisiunea. 

Războiul lui Gary Lineker cu guvernul britanic reprezentat de BBC a durat mai puțin decât Războiul Malvinelor dintre guvernul britanic și dictatura militară din Argentina. Observați că numitorul comun al celor două înfruntări este guvernul de dreapta al Marii Britanii. 

Atunci, în 1982, la fel ca acum, la putere era/este Partidul Conservator. Îți trebuia multă imaginație pentru a anticipa că după 41 de ani locul lui Margaret Thatcher, cea supranumită Doamna de Fier, va fi luat în fruntea partidului și a guvernului de Rishi Sunak, un tânăr miliardar (puțin evazionist) cu origini indiene.

Batista albă a lui Davie

Spre deosebire de guvernul doamnei Thatcher, care a câștigat spectaculos războiul pentru Malvine/Falkland, cabinetul domnului Sunak a capitulat în înfruntarea cu unul dintre starurile postului. Lineker a fost repus în drepturi și este așteptat cu covorul roșu întins la sediul BBC Londra. 

A fost o predare necondiționată, batista albă fiind fluturată și împachetată în cuvinte mieroase chiar de directorul general BBC, Tim Davie. Exact personajul care îl scosese de pe post pe Lineker, prezentatorul emisiunii „Match of the day”. Davie nu anticipase însă boicotul celorlalți participanți la show-ul televizat și prăbușirea emisiunii.

Turnesol

Fostul mare internațional englez își exprimase atitudinea critică în legătură cu politica puterii față de migranții ilegali. 

Într-un mesaj pe Twitter postat pe 7 martie, Gary Lineker scria că „politica guvernului este extraordinar de crudă față de cei mai vulnerabili oameni, într-un limbaj care nu este diferit de cel folosit de Germania anilor ‘30. (…) Dumnezeule mare, acest lucru este mai mult decât groaznic!”. 

Atitudinea tranșantă a vedetei de la „Match of the day” a avut efect de turnesol. Conducerea postului public de televiziune din Marea Britanie, finanțată ca toate posturile publice de guvern, a reacționat obedient față de stăpân, aruncând la coș libertatea de opinie.

Factorul Klopp

Colegii de emisiune ai lui Gary, la fel ca mulți oameni din fotbal (Alan Shearer, Ian Wright), s-au solidarizat cu acesta. Dintre toate, declarația lui Jurgen Klopp merită un premiu de frumusețe și mai ales de curaj față de dictatura corectitudinii politice – "Aceasta este lumea în care trăim. Fiecare este atent să facă totul într-o manieră corectă. Dacă nu te aliniezi, creezi o furtună de rahat pe care nu o aveam când eram noi tineri".

Moft de milionari?!

Excepțional! Dar nu pentru toată lumea. Ceea ce este foarte bine, unanimitatea este ingredient de bază al sfârșitului libertății. Problema este că trăim în plin paradox: măsurile preconizate împotriva migranților de către guvernul de dreapta condus tocmai de fiul unor migranți indieni beneficiază de un larg sprijin popular. 

Suport care vine din partea păturilor mai sărace ale societății britanice (mulți dintre cei care au votat Brexitul), inclusiv a cetățenilor de dată recentă, ei înșiși până nu demult în situația celor pe care acum nu-i vor trecuți Canalul Mânecii. 

Așa că revolta lui Lineker și Klopp este privită ca o răzgâială de milionari, care își permit să aibă idealuri umaniste.

Marca Arsenie Boca

Foarte drăguț, nu-i așa? Cunosc destui oameni care gândesc așa și pe la noi, deși politica ultimelor guverne britanice atentează inclusiv asupra românilor care doresc să lucreze sau să învețe în Regatul Unit. 

De ce? Simplu, cauzele nobile sucombă în fața poftei de mâncare și a mătăniilor. Trăim în țara în care, îmi atrage atenția un prieten, firma cea mai profitabilă din județul Bihor este cea care deține marca Arsenie Boca. Credință comercializată en gros și en detail. Dumnezeule mare!, cum ar exclama Gary Lineker.