Două meciuri care m-au ținut treaz la Indian Wells. Peste 2 săptămâni, Stan Wawrinka va împlini 38 de ani. Azi-noapte, Stan a făcut un superb salt înapoi în timp, jucând ca pe vremea când câștiga Roland Garros, US Open, AOpen...
Și în fața cui! După ce a fost învins în prima lor înfruntare, crâncenă, 6-4, 5-7, 6-7 în noiembrie, la Masters 1000 Paris, Wawrinka l-a numit pe Holger Rune, 19 ani neîmpliniți, „Baby on court”. Baby Rune e însă, acum, nici mai mult, nici mai puțin, decât nr. 8 mondial! Elvețianul a intrat pe teren cu o concentrare îndârjită cât se poate de vizibilă. A alergat aproape 3 ore cu o vigoare de necrezut, a ajuns scurte căzute la jumătate de metru de fileu, s-a aruncat în spate după loburi reușind și o dreaptă passing din întoarcere, una dintre frumusețile turneului. Iar reverul...
Spuneam odată că dacă s-ar juca tenis numai cu reverul, cu o mână, Stanislas Wawrinka ar fi cel mai mare jucător din toate timpurile. Ei, reverul ăsta, mai bun decât forehand-ul multor jucători din prima sută, am avut șansa să-l mai văd în toată splendoarea lui. Cu el l-a mitraliat din toate pozițiile pe supertalentul danez, care se schimonosea către loja lui, parcă simțindu-se nedreptățit că bătrânul se încăpățânează să nu greșească și să nu obosească. Până la urmă, nu loviturile, formidabile de ambele părți, au decis rezultatul, ci casca de tăcere compactă, spartană, pe care a purtat-o Stan The Man, mereu cu viziera trasă...
Asta l-a făcut pe Rune să-l întrebe, după ce au dat mâna peste fileu: „Nu ai nimic de spus?”. Wawrinka l-a privit nedumerit. „Acum, nu mai ai nimic de spus?”, a insistat danezul. „Ce ai vrea să spun?”, a venit replica. Apoi, Baby Rune a părăsit terenul cu un vag zâmbet arogant, într-adevăr de copil răzgâiat...
Mare bucurie mi-a făcut Emma Răducanu. După un an și jumătate de accidentări, schimbat antrenori și înfrângeri greu de privit, Rosina a revenit la jocul cu care a câștigat US Openul în 2021. Corpul a ținut-o până la capăt în ciocnirea cu o stâncă a circuitului, care poate strivi pe oricine, Beatriz Haddad Maia, nr. 12 WTA în ianuarie. Și-a regăsit unghiurile ascuțite brici cu dreapta, a stat tare în raliuri, în fața loviturilor de ciocan ale stângii lui Beatriz, a reușit să speculeze tactic reverul ceva mai slab al braziliencei. Și, mai sus de toate, a fost, ca și la Stan, capul, adunarea în sine, fără fisurile zâmbetelor largi pentru tribună, gesticulației și comentariilor show. Se vede că nu degeaba Rosina și-a suspendat conturile de pe rețelele de socializare.
Așa a trecut peste cele 3 mingi de meci pe care i le-a respins Beatriz, reușind s-o câștige pe a patra, într-o tensiune care încărca aerul mai ceva decât arșița californiană. A crescut Emma... A învățat să sufere în tăcere.
Sorana Cîrstea a mătrășit-o, într-un meci fără poveste, 6-3, 6-1, pe mai bine clasata americancă Bernarda Pera – care nu cred că a știut foarte exact ce caută pe teren. Sorana e în optimi la Indian Wells. Nu pot decât să repet ce am tot spus despre ea în ultimii ani: „De-ar ține-o așa!...”.
{{text}}