Marin Condescu, fost președinte și principalul creditor al celor de la Pandurii Târgu Jiu, vorbește deschis despre începuturile sale. Dă detalii în premieră despre familia sa și averea pe care o avea după căderea lui Nicolae Ceaușescu în 1989 și povestește că a vrut să intre în afaceri cu butelii, cu Cristi Bordea, dar că a fost refuzat de omul de afaceri
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Condescu, din ce familie ați făcut parte?
- Tata a fost pădurar, om muncitor. Dar atunci părinții plecau la Hunedoara, unde se deschiseseră combinatele siderurgice. Marele avantaj al meu a fost că satul și comuna din care provin eu n-au fost niciodată colectivizate. Și așa am rămas cu pământurile noastre, și d-aia spun că m-am născut bogat. Eram dintr-o familie bogată, iar Revoluția ne-a prins cu 20 de hectare de pământ, păduri, vii.
- Iar când ați început să lucrați ați fost șofer, așa cum apare pe Internet?
- N-am fost niciodată șofer. Am fost lăcătuș la exploatarea minieră Rovinari, după ce-am terminat școala profesională la Alba Iulia. Munceam 30 de zile din 30 pentru că se cerea "Țării cât mai mult cărbune!". Pe vremea aia se mai organizau și Olimpiade pe fiecare meserie, iar la nivel de țară am ieșit de multe ori pe primele trei locuri. Și bani se dădeau foarte mulți! Plecai în competiție de la Rovinari, iar dacă ajungeai până la faza pe țară primeai 30.000 de lei!
- Fotbal ați jucat vreodată?
- Doar la nivel de județeană și mai organizam campionatul minerilor. Cristi Balaj așa a început în 1994-1995, arbitrând meciurile noastre, ale minerilor.
- Și atunci cum ați ajuns să conduceți un club?
- În 2003, prefectul Toni Greblă a spus că trebuie să-i dăm un țel și mișcării sportive. Atunci fiecare bazin minier avea o echipă. "Sunteți capabili să faceți performanță și la sport în Gorj?", ne-a zis. Pandurii erau din 1962, dar niciodată n-a trecut mai mult de Liga 2, chiar dacă l-a avut inclusiv pe Pițurcă. Și-atunci Greblă mi-a dat clubul și aveam contract cu obiective. Așa a început fotbalul la Tg. Jiu. Performanțele? Locul 2 în Liga 1 și grupe europene!
- Primii bani din ce i-ați câștigat?
- I-am făcut la zece ani, când vindeam vin. În familie făceam peste o mie de litri pe an. Chiar dacă ne-au lăsat să fim necolectivizați, au pus foarte multe biruri pe capul nostru. Cotă de lână, cotă de ouă, cotă de lapte... Și acum avem vie sălbatică, n-am avut niciodată alt soi.
- Bani ați făcut și din vânzarea de butelii?
- În toată viața n-am făcut ceva cu care să încalc legea. Puterea unui sindicat era să aducă oamenilor ce aveau nevoie. Vorbim înainte de 1989. N-aveau butelii, pâine... Prefectul Greblă chiar a vrut să mă aresteze pentru că eu am făcut rost de butelii și le-am distribuit minerilor. Eu le-am procurat și le repartizam salariaților. Nu le-am vândut niciodată! N-am câștigat nimic în plus, eram destul de bine plătit din cotizația oamenilor. Cel mai mare salariu a fost de 11.000 de lei pe lună. Borcea, banditul, n-a vrut să mă bage în afacerile lui cu butelii. Ha, ha, ha!
{{text}}