Adalbert Kassai, secretarul general al FRF în „epoca Mircea Sandu”, susține că actuala conducere nu avea ce să caute în fruntea fotbalului românesc, dezvăluie că i-a fost făcută plângere penală cu șase luni înaintea alegerilor din 2014
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Bela, ce faci, cum o mai duci?
- Sunt pensionar și îmi cresc cei doi nepoței. Avem preocupare.
- Nu-ți lipsește fotbalul?
- Deloc! Nu avem atâta fotbal la televizor? M-am separat de soție cu televizorul, mi-am luat unul mare și mă uit la meciuri. Avem atâtea campionate, atâtea opțiuni. Mă uit și la tenis de câmp, care-mi și place, de altfel mai și jucam.
- La ce echipă te uiți cel mai mult?
- Nu pierd niciun meci de-ale lui Gică Hagi, sunt fan declarat. Mă aștept ca la fiecare meci al lui să văd ceva nou, pentru că ne-a obișnuit cu treaba asta. Mai găsește câte un tânăr pe care-l aruncă, cum e Mazilu. Dacă joacă City cu United eu mă uit la Farul. Sper să câștige campionatul!
- Ai fost peste două decenii implicat la FRF. Omul din umbră al lui Mircea Sandu!
- Nu conduceam nimic, eram a 14-a spiță eu. Orice om din Comitetul Executiv era mai tare ca mine. Eu executam ceea ce hotărau Adunarea Generală și Comitetul Executiv. Conform Statutului asta trebuia să fac eu!
- Când a câștigat Burleanu șefia FRF ți-a cerut să pleci a doua zi...
- Ovidiu, nu-mi face plăcere să mă mai întorc la acea Adunare Generală. Nu la ce-a făcut Burleanu, ci la ce-a pățit Gică Popescu. Părerea mea, n-avea egal... A durat opt ani un proces și să faci pronunțarea cu 14-16 ore înainte de Adunarea Generală! Aia mi s-a părut nelalocul ei. Am să spun ceva ce nu s-a vorbit aici, până acum. Niciodată!
- Te rog!
- Au trecut nouă ani... Mie, lui Mircea Sandu și lui Gică Popescu, cu șase luni înainte de alegeri, ni s-au făcut plângeri penale. Că-l favorizăm pe Gică Popescu să iasă președinte.
- Făcute de cine?
- De cei care candidau, cine putea să o facă. Burleanu, Avram și ăsta de-a rămas în finală... Restul erau ca la atletism, iepuri!
- Ce-avea Burleanu cu tine?
- Nu știu, dar tot timpul mă ataca doar pe mine, pe nimeni altcineva.
- Păi, îl cunoșteai dinainte?
- Nu-l cunoșteam, n-am discutat cu Burleanu niciodată. În dimineața Adunării Generale a venit să dea mâna cu mine, să mă salute, și i-am spus textual: "Domnule Burleanu, sunt un om educat, sunt profesor, nu te supăra, dar eu nu pot să dau mâna cu dumneata atât timp cât m-ai atacat încontinuu fără să mă cunoști și m-ai făcut în toate felurile. Vezi-ți de alegerile dumitale și n-am nicio problemă!". Atâta tot...
- Ți-a cerut demisia atunci, ți-ai și depus-o?
- Eu eram angajat al FRF pe perioadă nedeterminată, în conformitate cu legislația muncii nu putea să mă schimbe. El a dat tonul ca să mă intimideze, aplaudacii erau de partea lui.
- Bine, bine.
- Nu mi-am depus demisia, dar am intrat în concediu și plecarea mea din Federație s-a întâmplat pe 15 iulie, la vreo cinci luni. Am mai avut o discuție cu el doar când am plecat, i-am spus niște condiții ca să ne înțelegem rapid pe demisie, fiindcă nu mă mai interesa postul. Dacă nu voiam să demisionez, nu putea să mă dea afară. Câștigam în instanță.
{{text}}