Gary cel Viteaz și Opinia de Aur

Noua victorie a lui Gary Lineker e mai largă decât toate vechile izbânzi pe teren. Cu un singur tweet, Lineker a informat zeci de milioane de followers și cititori ai netului incendiat că Guvernul Britanic e nazist. 

Guvernul plănuiește să oprească migranții traficați prin Canalul Mânecii. În codul moral al lui Lineker scrie că așa ceva e inacceptabil. Același cod nu spune nimic despre setea de celebritate și fuga de fiscalitate a lui Gary, apărătorul oropsiților. 

Spre deosebire de răcanii englezi, Lineker primește, pentru una emisiune BBC pe săptămână (Match Of The Day/MOTD), 1,2 milioane lire. Din grijă pentru oropsiți, Lineker nu a semnat un contract de angajare, ci un acord de colaborare, prin propria firmă, și e taxat mult mai palid decât fraierii cu slujbe de rând.

Dar măreția lui Lineker vine din altceva: fostul vârf joacă pe extrema stângă. Adoptat de trupa care stabilește ce e bine, câte sexe există după primele două și cine e rasist, Lineker e de neatins. La o zi după tweet-ul cu pricina, toată crema de pe partea stângă a tortului cu două părți stângi a sărit în apărarea Martirului. Căci, folosind argumentul "Cine nu e de părerea mea e fascist", Lineker a repetat singura judecată a stângii.

A urmat capitularea. BBC a decis că Lineker trebuie readus la MOTD, de unde fusese suspendat temporar. BBC legalizează astfel încălcarea regulilor BBC, când infracțiunea vine de la stânga. Dacă Lineker i-ar fi declarat comuniști pe cei ce au adus în fotbal îngenuncherea antirasistă, ar fi urmat apocalipsul. Repetând însă singura opinie admisă, Lineker a fredonat Opinia de Aur. Stânga a fost servită și ăsta e singurul lucru important. Acum, și în fotbal.

BBC a pierdut pe propria mână. Acum, militanții care fac majoritatea instituției pot dicta pe față, remorcați de bravura lui Gary cel Viteaz.

Fotbalul a pierdut pe propria platformă. MOTD are o bază globală, cu zeci de milioane de fani. Din acest motiv, platforma e râvnită de exhibiționiștii profesioniști ai stângii. Lineker a transformat fotbalul în cameră de ecou. În numele libertății de exprimare. A singurei opinii admise.