Sepsi - FCU Craiova, o partidă reluată din primul minut după o lună și jumătate de dispute într-un oraș venit după sărbătoare. Ce am găsit în reședința Covasnei înainte de meci, imediat după ziua Ungariei, și ce spun oamenii de aici?
VIDEO. „Sus, ungure, țara te cheamă! Acum e timpul ori niciodată. Robi vom fi ori liberi?”
Pe o vreme inexplicabilă după o perioadă caldă, burnița de martie cade peste centrul orașului Sfântu Gheorghe. E 16 martie, cu o zi după ce ungurii sărbătoresc ziua maghiarilor de pretutindeni. Iar versurile din Cântul național al lui Sandor Petofi, poetul-simbol al Ungariei și figura centrală a Revoluției din 1848, se pot citi pe cocardele XXL care împodobesc pietonalele din centru.
Așa cum anunțase pe Facebook primarul din oraș, Antal Arpad, urbea e roșu, alb și verde. Ornamentele sunt diferite și toate în culorile tricolorului maghiar. Pe bulevardul de lângă bătrânul bloc Astra, cel mai vechi din oraș, sunt inimi. În rest, coronițe.
La statuia grofului Miko, simbol local, sunt înfipte inimioare. Iar la celelalte monumente, la fel. Până și #SEPSI, hashtagul din litere uriașe făcut pentru poze de Instagram, e în steagul Ungariei. Și asta în zorii unui meci pe care tot orașul îl așteaptă.
Declicul
Pe 29 ianuarie 2023, un meci cu mize mici la acel moment a ieșit din tiparul de casetă, cronică și declarații serbede. Chiar înainte să prindă o superserie de 4 victorii la rând - una chiar de colecție, pe Giulești - oltenii de la FCU au ieșit de pe teren în minutul 26 al partidei de la Sfântu Gheorghe. Și nu numai ei.
Atunci, "centralul" Andrei Chivulete a oprit definitiv un meci pe care-l întrerupsese deja din cauza scandărilor xenofobe. Fanii Craiovei au scandat, arbitrul a pasat jocul către comisii. Care au decis, în definitiv, rejucarea lui.
O rejucare prinsă între miza sportivă, ultimul loc de play-off, și miza înfierbântată. Înfierbântată de scandarea fanilor care au strigat, în ianuarie, "afară cu ungurii din țară".
Câți oameni mai sunt în Covasna?
Departe de îndemnul xenofob, din Sfântu Gheorghe și Covasna se pleacă. Și nu doar etnicii unguri. În ultimul deceniu, conform recensământului de anul trecut, în județ au rămas cam 200.000 oameni. Doar Tulcea e mai depopulat. Scădere de 10.000 locuitori, mai mulți decât încap pe stadionul lui Sepsi (8.400). Datele au fost publicate de Mesagerul, un cotidian local.
Jumătate din cei plecați au părăsit chiar reședința, Sfântu Gheorghe, unde trăiește un sfert de județ. Și unde, spre deosebire de județul vecin, Harghita, ponderea etnicilor români e mult mai mare. Unii veniți chiar de lângă, din Brașov, "pentru puțină liniște", spun ei.
23%dintre oameni s-au declarat, la recensământul de anul trecut, etnici români în Covasna. 71%, unguri, de trei ori mai mulți
Chirie la jumătate
Cei mutați de la Brașov nu sunt puțini. Sunt atrași, în primul rând, de prețurile mult mai mici. Un apartament se vinde și cu 50.000 de euro, o scădere cu o treime față de prețul din cel mai apropiat oraș mare.
Pentru cine nu vrea să se stabilească aici, chiriile sunt și ele accesibile. În general, cu 200 de euro pe lună găsești un apartament central cu două camere. La jumătate față de București și față de Brașov.
E și motivul pentru care, pe străzi, pe sub "tricolore", se vorbește și multă română. Mai multă decât în alte comunități maghiare din România, cum ar fi Miercurea Ciuc sau Odorheiu Secuiesc. La restaurante și magazine, laitmotivul vânzătoarei care nu înțelege româna și că-i ceri o franzelă e mit.
„România, te iubesc!”
La stadion, din "tricolorul" din oraș se rămâne în alb și în roșu. Fără fani ai Craiovei, gazdele sunt cele care îi aplaudă pe olteni la intrarea pe stadion. La "oficială", Adrian Mititelu și invitații celor de la FCU se pozează cu cozonaci și cadouri. Polemica s-a transformat, brusc, în prietenie. Iar pentru play-off se suflă și-n iaurt.
"Avem trei olteni în echipă și Oltul prin oraș", râde un suporter al lui Sepsi. La stație se pune hard rock, Sepsi intră pe Ennio Morricone. Apoi, pe stadion se aude cântecul România, te iubesc!, de Ștefan Stan și Dumitru Fărcaș, imnul Ligii 1. Se îmbrățișează, venită direct de pe Golden Rock Ballads, cu trupa maghiară Omega.
Mesajul din peluză și cel din stație
Lângă peluza oaspeților, ocupată de juniori, mesajul e alb pe roșu: Red card for racism and xenophoby. O să mai fie doar fluierături pentru craioveni. În folclorul stadionului, permise. Și Nelkuled. Piesa cântată mereu la echipele din zonă, fie că suntem la baschet și fotbal. Care, spre încheiere, e dedicată și maghiarilor de pretutindeni.
"Ca cele cinci milioane de maghiari care nu sunt auziți de lumea largă", versurile pe care le cântă doar fanii. Fără stație. Așa începe meciul pentru ultimul loc în play-off.
VIDEO. Ferenc Siklódi: „Ne mai înjura câte unul, dar nu cu dat afară din țară”
Ajuns la 74 de ani, Ferenc Siklódi, primul antrenor din istoria lui Sepsi, povestește cum erau primiți jucătorii echipei în deplasările din anii ‘70-’80.
Fost coleg cu Laci Boloni la ASA Târgu Mureș, ajuns ca vedetă la o echipă de "C" care a promovat apoi în liga a doua, fostul jucător ofensiv povestește momente neștiute din istoria echipelor din Covasna, indiferent de numele lor.
- Domnule Siklódi, sunteți legat de istoria fotbalului de aici. Când ați ajuns prima oară la Sfântu Gheorghe?
- Jucam la Târgu Mureș, am terminat facultatea și mi s-a propus să ajung în județ. A venit secretarul și m-a plasat aici. Atunci avea mare putere. M-au primit bine, veneam de la o echipă bună.
- Ați fost coleg și cu Loți Boloni.
- Exact. Ne-am intersectat puțin. El venise de la Târnăveni. Mi-a plăcut mult la el seriozitatea. El s-a ținut și de stomatologie, nu doar de sport. Plus că venise cu o poveste tristă. Știu că tatăl lui murise în tribună la un meci în care el dăduse trei goluri.
- Ați ajuns la Sfântu Gheorghe ca un star.
- Da, pentru o echipă de "C"... și am rămas 14 ani ca jucător și, apoi, antrenor-jucător. Din 1977 eram și profesor, am fost până în 2011, când Loți Dioszegi a venit la mine și mi-a propus să fiu antrenor la Sepsi.
„Nu prea ne iubea lumea”
- Cum vi s-a părut ideea?
- Mi-a spus: du-te în județ, vreau doar jucători din județ. Mergeam la unul, la altul… de unde, noi suntem județ mic, avem populație mai mică decât orașul Brașov. Plus că s-a supărat, mai în glumă, mai în serios, pe mine.
- De ce?!
- Mi-au spus și el, și vicepreședintele echipei, că i-am avut la juniori și nu-mi mai aduc aminte de asta. Le-am explicat că, în 40 de ani, i-am reținut pe cei ajunși fotbaliști sau pe ăia care făceau năzbâtii. Ei nu se încadrau (râde).
- Cum era la liga a 5-a, a 4-a?
- Greu. Lumea, prin județ, nu ne prea iubea. Veneam de la oraș, trăgeau mai tare să ne bată!
- Chiar, am o curiozitate. Apropo de fani și de ce s-a întâmplat la Sepsi - FCU. Cum era pe vremea dumneavoastră, în anii '70-'80?
- Nu se compară. Nu era așa pe vremea noastră. Jucam prin "C", nu ajungeam departe...
- Totuși, în B...
- Sigur, da. Erau deplasări mai lungi. În Moldova, la București. Ah, chiar, într-o deplasare, prin Moldova, am fost înjurați. Ne-au făcut, ne-au scuipat, dar nu ca acum. Nu cu dat afară din țară
La Oltul am fost coleg cu Marin Barbu. Piticu, nu era încă Magiun. Când a venit, era îmbrăcat în militar, cu niște ghete mari. N-am mai râs când am văzut ce face cu mingea
- Ferenc Siklódi
{{text}}