N-are respect!

FCSB și Universitatea Craiova și-au împărțit reprizele și punctele pe Arena Națională, iar rezultatul consemnat sâmbătă, 1-1, trebuie considerat just. Echitabil. Avizată de pățania din februarie, când a primit gol, în etapa 26 a sezonului regulat, încă din minutul 2, Craiova a început vijelios. Inteligent așezată în teren și agresivă, ea chiar a făcut legea până la pauză.

Nu numai că a înscris un gol superb prin Markovici, care l-a păcălit mai întâi pe Sorescu și apoi s-a strecurat ca o șopârlă printre Șut, Dawa și I. Cristea, dar CSU putea să se și desprindă pe tabelă. 

A. Ivan n-a reușit să devieze însă, dintr-o poziție ideală, centrarea de gol a lui Baiaram. Craiova putea și, ținând cont de aspectul primelor 45 de minute, chiar merita.

De vis, faza deschiderii scorului a demonstrat, oare mai era nevoie?, că Markovici are talent cu carul. Păcat că, risipitor, acesta nu se respectă suficient pe sine și, implicit, nu-i respectă nici pe cei care cred în el. Când își va da seama că greșește, să nu fie prea târziu!

După pauză, rolurile s-au inversat și FCSB a devenit vioara întâi. Pe de-o parte, ea a avansat liniile și a pus presiune. Pe de alta, Universitatea s-a relaxat și s-a retras. Din care pricini am urmărit, vreo 20-25 de minute, un meci dominat copios de gazde. Care, logic, au restabilit egalitatea și chiar au fost la un pas să preia conducerea.

Atât că, precum odinioară Cornel Penu la handbal, Laurențiu Popescu, până nu demult al patrulea portar al Craiovei, mereu împrumutat!, a intervenit salvator, cu piciorul, în două rânduri. Ocazii uriașe.

Egalarea a purtat semnătura aceluiași neobosit Edjouma, ajuns la golul cu numărul 9. Francezul a reluat în plasă, cu capul, impecabila „boltă” trimisă de Radunovici, asta după o săritură în stilul lui Michael Jordan. 

Ambele de colecție, al lui Markovici capodoperă, golurile de sâmbătă seara au întregit un spectacol plăcut, de calitate. Oferit de două echipe valoroase, cu un cuvând greu de spus în play-off.

Mutând inspirat, Neagoe a domolit la timp iureșul vicecampioanei. L-a stins și a echilibrat finalul întâlnirii. Nu același lucru se poate afirma despre mișcările din tabăra adversă. Dictate iarăși din fața televizorului, schimbările mai degrabă au derutat-o pe FCSB decât au servit-o. I-au tăiat elanul.

Pentru că nu era de înlocuit Fl. Coman, cel mai periculos om al bucureștenilor. La fel, a picat ca nuca-n perete substituirea lui Compagno cu Radaslavescu. Când cauți să câștigi, nu scoți un vârf ca să bagi un mijlocaș chiar dacă, adevărat, vârful a dezamăgit. Așa se întâmplă însă când n-ai antrenor pe bancă ori măcar în tribună, ci în sufragerie!

În ciuda delegării sale, căci unui asemenea duel i se cuvenea un ecuson FIFA, Florin Andrei a arbitrat calm, discret, cursiv. În opinia mea, a greșit însă în minutul 59, în care l-a sancționat pe Edjouma cu „galben” pentru simulare. 

Apreciez că decizia regulamentară era 11 metri pentru FCSB, consecință a faultului comis de A. Ivan. Și dacă mă înșel, în sensul în care cotul aplicat din lateral francezului, în coastă, nici vorbă de umăr la umăr!, a însemnat prea puțin pentru acordarea unui penalty, e sigur că Edjouma a căzut din lovitură, deci n-a simulat. Nu se impunea „galben” niciodată, exclus!