Sorin Erlic (67 ani), primul antrenor al Soranei Cîrstea (32 de ani, 74 WTA), își amintește că „după primele luni, mi-am dat seama că are potențial. A fost precoce, dar oscilantă. Cu Thomas Johansson alături, care i-a schimbat radical mentalul, joacă cel mai bun tenis și e capabilă de orice”.
- Sorana Cîrstea - Petra Kvitova, cea de-a doua semifinală de la Miami, se joacă în această seară, în jurul orei 22:00, liveTEXT pe GSP.ro și în direct la Digi Sport 2.
- Prima jucătoare calificată în finală e kazaha Elena Rybakina, una dintre jucătoarele momentului în circuitul feminin.
Sorana Cîrstea este jucătoarea despre care se vorbește cel mai mult zilele acestea, după ce s-a calificat în semifinalele turneului WTA 1000 de la Miami. În „sferturi”, ea a depășit-o pe campioana de la Australian Open, Arina Sabalenka, numărul 2 mondial, dar de câteva săptămâni arată un tenis de nivel extrem de înalt, puternic și eficient. Și împodobit de o consistență care a lipsit în anii anteriori.
Gazeta a mers la Târgoviște, acolo unde a Sorana a făcut primii pași în tenis, și a discutat cu antrenorul care a îndrumat-o atunci, Sorin Erlic. Acesta îi face fostului număr 21 mondial un portret colorat, presărat cu amintiri inedite, și scoate în evidență calitățile arătate din copilărie, dar și schimbarea evidentă de acum.
- Domnule Erlic, cum v-ați cunoscut cu Sorana Cîrstea?
- Au adus-o părinții aici, la terenurile de la CS Târgoviște, când era foarte mică, nu împlinise încă 5 ani. A început cu un fost elev de-al meu, Ferenț Bartiș pentru că eu atunci eram ocupat cu grupele de performanță. Și am preluat-o pe la 6 ani.
- Și cum era?
- Încă de la început mi s-a părut o fetiță cu foarte multe calități. Era atentă, se putea lucra ușor cu ea. Am zis după primele luni că va ajunge mare.
Sorana Cîrstea, antrenamente la 6 dimineața și la miezul nopții
- Avea ceva special?
- Era foarte muncitoare, nu ceda. Nu împlinise 7 ani și, la un antrenament în sală, am schimbat cu ea o mie de mingi fără să greșească. E ceva special.
- E adevărat că făceați antrenamente și la 6 dimineața?
- Da, când Sorana avea 10-11 ani, mama o aducea la mine, eu îl luam pe băiatul meu, Laurențiu, care era cu 4 ani mai mare, îi urcam în mașină și mergeam la sală de la 6 dimineața. Erau amândoi somnoroși, primele 10-15 minute erau mai grele, dar acestea erau cele mai bune antrenamente, fiindcă aveau mintea limpede.
- De mică era așa aprigă?
- Avea o mare ambiție, plângea rău când pierdea. La nici 7 ani, făceam și două antrenamente pe zi. Ultimul de la 10 seara până la miezul nopții, că atunci găseam loc în sală.
- Și primele rezultate când au apărut?
- Repede, pe la 8 ani. A câștigat patru turnee la rând, la Focșani, Mamaia, Câmpina și Târgoviște, în concursuri de categoria cea mai mică, de 10 ani. Iar în anul următor a devenit vicecampioană națională la categoria 10 ani.
- Cât timp ați antrenat-o?
- Cam cinci ani și jumătate. Apoi le-am spus părinților că nu are rost să mai stea cu mine, că trebuie să treacă la alt nivel. Și a plecat la București.
- Bănuiesc că i-ați urmărit permanent cariera.
- Da, normal. A fost și foarte precoce. La 17 ani făcea finală la Budapesta și era pe locul 325 mondial. Apoi a câștigat un turneu în Azerbaidjan, iar la 19 ani a ajuns în „sferturi” la Roland Garros. A avut rezultate, dar, din păcate, oscilante. Însă acum văd că totul s-a schimbat, este într-o formă senzațională.
Poate că dacă găsea antrenorul potrivit, cum e acum, să o așeze pe făgașul potrivit, Sorana ar fi jucat așa mai devreme
- Sorin Erlic, fost antrenor al Soranei Cîrstea
Sorin Erlic despre Sorana Cîrstea: „Avea lovituri, acum are și mental”
- Este vreo explicație pentru această explozie?
- S-a maturizat. Dar a și dat peste acest antrenor suedez, Thomas Johansson, fost campion de Grand Slam. Și cred că i-a dat încredere și se potrivește foarte bine cu felul ei de a fi. Sorana își vede de joc, nu se mai plânge, este focusată.
- Ați văzut meciul cu Sabalenka?
- Am văzut toate meciurile ei. Am avut emoții, dar și încredere că poate să câștige. Mi-a fost frică, Sabalenka lovește tare. Dar și Sorana e în mare formă. Rezultatele, victoriile cu Garcia, cu Muchova și cu Vondrousova spun totul.
- E posibil să câștige turneul?
- La cum joacă, orice e posibil. Toate adversarele sunt valoroase, dar cum o văd acum, cu cel mai bun tenis al ei, cu încredere, e posibil. E pe un drum foarte bun. Cred că o să mai joace câțiva ani. Parcă abia acum își arată adevărata valoare.
- Serviciul ei pare simplu, dar e atât de eficace.
- Și pe mine m-a surprins. A scos-o din multe situații grele. Știam că are un retur foarte bun, și-a îmbunătățit și această armă. Plus mentalul. Și cu Sabalenka a avut momente de cădere, dar și-a revenit. Cu o adversară extrem de puternică.
- Poate să ia și un Grand Slam?
- De ce nu?! Are calități, are arme. Dacă e sănătoasă și merge înainte cu acest antrenor, poate face orice. Doar a dovedit că nu e cu nimic mai prejos decât numărul 2 mondial. În tenis totul depinde de o minge. Atât e diferența de la agonie la extaz. Eu îi doresc să mergă în continuare așa și să urce cât mai sus.
Acum câțiva ani, eu dar și alți antrenori, inclusiv de afară, spuneam că Sorana are perspective mari. La ce lovituri avea, ne întrebam de ce nu ajunsese de atunci în top 10
- Sorin Erlic, fost antrenor al Soranei Cârstea
Fotbaliștii Chindiei îi țin pumii
Ieri, înainte de antrenament, jucătorii de la Chindia au pregătit un banner pe care scria „Bravo, Sorana!”. Fotbaliștii sunt alături de jucătoarea din Târgoviște, care a început tenisul pe terenurile din apropierea stadionului „Eugen Popescu”.
Atacantul Daniel Popa a spus că se bucură foarte mult de victoria cu Sabalenka, adăugând că „îi ținem pumnii și sper să câștige semifinala, apoi finala. Sorana e o sportivă foarte bună, ne face mândri pe noi, dâmbovițenii, și pe toți românii”.
{{text}}