Greu mor năravurile vechi!... La 5-3 pentru ea și 40-40, Sorana i-a servit cu primul, pe rever, spre exterior, stângacei Kvitová. Cehoaica a activat opțiunea balul sau spitalul. Întinsă cât putea, a smuls un backhand violent, la limită, în lung de linie. Și i-a intrat.
Ar fi putut să nu intre. I-a intrat pentru că a avut baftă, dar și pentru că e dublă campioană de Wimbledon, fost nr. 2 mondial.
A luat game-ul, apoi a servit și a egalat la 5. Asta i s-a întâmplat Soranei și cu Sabalenka, bielorusa întorcând-o de la 2-4, la 4-4 și de la 0-2, la 3-2. Atunci, i-am admirat uimit liniștea cu care și-a văzut de joc, fără s-o clatine scorul. Acum, Sorana a ridicat pumnul cu degetul mare în sus către antrenorul Thomas Johansson.
În mod normal, acesta este un gest de aprobare pentru ceva care merge bine. Uitătura lungă și urâtă cu care l-a însoțit Sorana l-a transformat într-un reproș sarcastic: „I-am servit pe rever, cum mi-ai zis, și vezi ce bine a fost?!”. A fost ca și cum i-ar fi arătat degetul mijlociu țâșnind din pumnul strâns. Sorana cea veche a scos capul...
Din acel moment, s-au întâmplat două lucruri: Kvitová și-a ascuțit jocul la maximum, riscând continuu lovituri care au mușcat tușele, în vreme ce Sorana nu era în stare să digere cele 2 mingi de set pe care le avusese. Și paraponul pe antrenor. Asta a fost situația preț de o „lăptăreasă”, 6 game-uri pierdute la rând. La 0-2 în setul 2, a reușit să-i îndese capul la cutie vechii Sorane, s-a adunat de pe jos, a făcut 4 game-uri, dar și Kvitová a făcut 4, așa că serviciul pe care și l-a pierdut Sorana la începutul setului 2, în urma tulburării din primul, a fost decisiv.
Vor veni și înfrângeri dureroase, spuneam. Un meci în oglindă cu cel împotriva Sabalenkăi: strâns, pe contre, cu rezultat imprevizibil până în ultima clipă, atunci câștigat, acum pierdut. N-aș zice că a jucat rău. E rea însă ciobirea a ceea ce am numit miracolul relației Cîrstea-Johansson. Sorana mai are de luptat cu Sorana...
Altfel, parcursul Soranei Cîrstea la Indian Wells și Miami 2023 rămâne unul dintre cele mai frumoase momente ale tenisului românesc. Pentru care, îi mulțumesc! Și aștept, cu îndreptățită speranță, și altele de la ea.
P.S.
Întrucât am reluat ce spusesem cu câțiva ani în urmă, anume că Sorana Cîrstea e poate cea mai talentată jucătoare a noastră, mi s-au adresat imediat întrebări dacă Simona Halep mai e jucătoarea nr. 1 a României, sau locul ei a fost luat de Sorana Cîrstea.
Mai întâi, o lămurire. Talentul este unul dintre factorii care compun calitatea unei jucătoare, nicidecum singurul. În lunga mea viață în tenis, am văzut prea multe talente de care s-a ales praful sau au eșuat într-o carieră mediocră.
Pe lângă talent, e nevoie de rezistență fizic-mentală pe termen lung, de concentrare susținută, de capacitatea de a îndura meciuri grele, de știința și disciplina aplicării unei tactici pe teren și de a învinge și când nu ești în formă, de constanță în performanță – pe scurt, de putere psihică. La toate aceste capitole, Simona Halep este superioară.
Cea mai talentată nu înseamnă automat și cea mai bună. Simona este cea mai bună jucătoare de tenis a României, astăzi și în toate timpurile, nr. 1, alături de Ilie Năstase, la băieți/fete împreună. E o nedreptate faptul că nu i se comunică nicio decizie la contestația pe care a depus-o în urma acuzației de doping, fiind ținută de luni de zile într-o incertitudine chinuitoare.
P.P.S.
După meciul Sinner-Alcaraz de azi-noapte, pot să spun de-a dreptul fericit că avem o reîncarnare a perechii Federer-Nadal pentru anii ce vin!...
{{text}}