Conducerea Armatei Române ar trebui să observe atunci când un ofițer superior smiorcăie isteric prin emisiuni. Și să intervină!
Deși a devenit plictisitor, orice text despre CSA Steaua, despre colonelul Talpan, despre echipa de fotbal fără drept de promovare din liga secundă sau despre stadionul din Ghencea are nevoie de o obligatorie precizare a autorului.
Aceea de a declara sub jurământ că a criticat de măcar la fel de multe ori și FCSB-ul, și pe Gigi Becali și că brânza și-o procură din alte surse.
Lacrimi cazone
Odată făcută precizarea, urmează coincidența. Aceea că autorul acestor rânduri să se fi aflat în studioul Fanatik Superliga joi, 30 martie, atunci când domnul colonel de justiție Talpan Florin Costel a urlat ininteligibil minute în șir, a sughițat, s-a înecat, a început să plângă efectiv ca un copilaș de trei ani ani căruia i se ia napolitana dacă nu înghite și o linguriță de untură de pește.
Un ofițer amenințat
Acele minute sunt epocale, înregistrarea trebuie derulată necontenit pe un ecran, la Muzeul Militar. Un ofițer superior al Oștirii Române zbierând isteric, apoi tânguindu-se, declamând că a fost amenințat cu moartea de Gigi Becali și de Dumitru Dragomir (ulterior, în altă intervenție telefonică, în altă parte, la ProSport, a spus că, de fapt, a fost interpelat într-un market de doi puștani, probabil fecesebiști), iată o frescă a celor care teoretic ar trebui să ne apere țara.
O imagine a vitejiei unui conducător de oști, pentru că asta înseamnă un colonel.
Reformă, pensie (chiar și specială)
După o asemenea piesă de teatru nu absurd, ci de-a dreptul de proastă calitate, conducerea Armatei ar trebui să intervină. Să-l reformeze, să-l pensioneze (oricum va primi pensie specială) și să curețe pata de pe obrazul oștirii.
Un militar care plânge și zbiară într-o emisiune n-are de ce să mai poarte nici însemnul de armă al Justiției, cel cu balanța, și nici uniforma. Prestația lui Florin Talpan inspiră milă, iar mila nu e un atribut al curajului ostășesc.
Aria insultei
Contează mai puțin că înainte de a se enerva, colonelul Talpan a jignit un fost internațional român, pe Vivi Răchită, spunându-i că n-a jucat la Steaua, ci nicăieri. La fel îl insultase și pe Bănel Nicoliță în urmă cu ceva vreme. Și, față de amploarea bocetelor și țipetelor sale, are mai puțină importanță că la un moment dat a rostit un aiuritor "Vă spun eu ce trebuie să scrieți!", de parcă invitații din studiouri ar fi furierii săi personali sau ordonanțele care-i văcsuiesc cizmele.
Acestea sunt chestiuni de educație, de bună creștere. Sau de lipsă fundamentală a acestor două necesare și obligatorii calități umane.
Ierarhia valorilor
După cum tot secundare sunt opiniile personale ale subiectului, care repudiază absolut tot ce e privat, licitând mereu statul, în cel mai colhoznic mod posibil. Fiecare dintre noi are propriile valori, iar în clasamentul axiologic al domnului colonel Talpan pe primele locuri par să se afle comunismul, colectivizarea și, dacă ar avea o astfel de putere, aspra represiune față de toți cei care nu cred în ele.
Nu ajută, ci încurcă
Cu un asemenea comportament de țață în capot de zenana, colonelul de justiție Talpan Florin Costel poate să aibă de o sută de ori dreptate din punct de vedere juridic (deși n-are).
Manifestându-se ca în intervenția recentă, dumnealui nu ajută cu nimic clubul Steaua, ci doar îi strică imaginea. Cel mai nimerit ar fi un "Pe loc repaus!" din partea șefilor săi, urmat obligatoriu de "Rupeți rândurile!".
{{text}}