Și recitalul distrugătorilor de pisoare de la Sfântu Gheorghe. Pe fotbal, Sepsi e pe cale să devină noul vasal al echipei lui Gigi. Adio, Botoșani!
Afară, afară cu huliganii din țară! Hopa, asta la ce se încadrează? La xenofobie? La rasism? Ce fel de discriminare este aceasta? Xenofobie nu poate fi, pentru că huliganii nu sunt niște străini ori niscaiva expați.
Drăgălașii cu burțile tatuate și cefele groase sunt de-ai noștri, dintre noi. Românași, care mai verzi, care mai naționaliști, cum bine a spus bădia Andrei Burcă, fanul grupării "Uniți, rupem tot sub tricolor".
Cine îi reeducă, șefii de galerie?
Nici rasism nu poate fi, că dacă îi arăți cu degetul pe unii care dezmembrează ușile de la toaletele unui stadion și se războiesc cu pisoarele și cu bateriile de la chiuvete, care chiuvete sunt folosite pe post de wc-uri, nu faci trimitere la culoarea pielii sau la rasă, ci la o faptă antisocială.
Dar sigur că nimeni nu trebuie dat afară din țară, nici dacă este un derbedeu notoriu care distruge tot în cale. Dânșii trebuie reeducați. Integrați. De cine, de liderii galeriei cu trecut penal? De conducătorii cluburilor care merg pe blat?
Ria, ria, România!?
Istoria va consemna faptele de pisoar ale galeriei fecesebiste cel mult pe un sul de hârtie igienică. Ultrașii oaspeți se vor apăra invocând intonarea Imnului maghiarilor de pretutindeni, urmată de scandarea "Ria, ria, Ungaria!".
Răspunsul celor veniți de la București, "România, România!", ar fi fost mai mult decât suficient, pentru că le-ar fi amintit susținătorilor lui Sepsi în ce țară trăiesc, muncesc, se distrează și primesc bani de la guvernul Orban să își construiască un stadion modern și să finanțeze o echipă de play-off.
Cum se recrutează huliganii
Să nu ne prefacem că nu înțelegem. Pe "ai noștri" îi cunoaștem ca pe niște cai breji penali, dar nici "ai lor" nu sunt ușă de catedrală. Cum ar fi ca domnii Attila Hadnagy și Laszlo Dioszegy să poarte un pic de muncă de lămurire cu omologii lui Mustață din galeria lui Sepsi? Că huliganii nu se recrutează după imnul pe care îl ascultă.
Nici nu se terminaseră îmbrățișările
Meciul nu a fost o nebunie, deși începuse furtunos. Risto Radunovici devia în propria poartă șutul lui Marius Ștefănescu în minutul 6, pentru ca după numai alte 120 de secunde Compagno să înscrie un gol chinuit și inestetic, de muncitor pe șantierele careurilor adverse.
Reușită catalogată însă de majoritatea zdrobitoare a comentatorilor ca fiind senzațională, fabuloasă, magnifică, ceea te pune pe gânduri privind propria capacitate de a (mai) înțelege frumusețea fotbalului.
FCSB a profitat de lovitura primită de echipa lui Bergodi, care fusese egalată când încă nu se terminaseră îmbrățișările de la deschiderea scorului. Golul lui Florinel Coman a venit firesc, dezvăluind potențialul latent al unui fotbalist care lasă mereu senzația că nu spune totul.
Școala lu’ Colțescu, ăla în negru
Și cam aici s-a terminat meciul propriu-zis. În rest, au mai fost niște atacuri boante ale lui Sepsi, cu câteva șuturi nu foarte grele, dar scoase spectaculos de Tîrnovanu. Impresie personală, Sepsi tinde să devină un soi de vasal al FCSB-ului, aidoma lui FC Botoșani.
Replica economicoasă a FCSB-ului, tragerile de timp nu doar nesancționate, ci chiar încurajate prin toleranța manifestată de "Cooolțesculeee!" au adâncit pierderea de timp resimțită în fața televizorului. Da, a fost un arbitraj șmecheresc al lui Colțescu, dar nu de aceea nu găsește Sepsi drumul spre poartă.
Charalambous, un actor mai bun
Nu în ultimul rând a mai fost primul meci al noii marionete a lui Becali pe banca FCSB, dovadă hilarul schimbărilor operate la pauză – Miculescu în locul lui Cordea și Ovidiu Popescu în locul lui Edjouma!!
Demnă de o lume mai bună remarca lui Gabi Balint, care observa la Fotbal Club implicarea lui Charalambous pe marginea terenului. Clar mai bun actor cipriotul Charalambous decât predecesori ca Toni Petrea, Vergil Andronache sau Leo Strizu.
{{text}}