Adelina Ungureanu are 22 de ani și este una dintre cele mai bune voleibaliste din România. Joacă în prima ligă din Italia, probabil cel mai tare campionat din lume la bătaie cu liga din Turcia, e a 11-a realizatoare din Serie A în acest sezon și își trăiește visurile copilăriei: să joace volei la cel mai înalt nivel și să aibă libertatea de a admira peisajele din Italia.
Invitată la emisiunea GSP Live, Adelina Budăi-Ungureanu a vorbit despre marile diferențe dintre voleiul românesc și cel italian, unde salariul mediu al unei jucătoare este de 100.000 de euro pe an. Diferența s-a resimțit miercuri seară, în prima manșă a finalei Cupei CEV - a doua competiție europeană intercluburi - în care echipa românească Volei Alba Blaj a fost învinsă acasă cu 3-1 de Savino Del Bene Scandicci, ocupanta locului 2 din Serie A.
Se câștigă cu siguranță mai bine decât în România. Sunt salarii mai bune, e vorba despre jucătoare foarte mari, e normal să fie plătite foarte, foarte bine. Și la cluburile mai mici din Serie A sunt salarii mari. Da, îți poți permite să ai o viață liniștită cu cât câștigi la o echipă din a doua jumătate a clasamentului, dar nu pot să vă spun salariul meu
- Adelina Ungureanu, voleibalistă UV Pinerolo
Aflată la al patrulea sezon în Serie A, unde evoluează pentru UV Pinerolo, fosta jucătoare de la Dinamo și CSM București a vorbit despre șocul profesionist pe care l-a resimțit după transferul în probabil cel mai tare campionat din lume.
Primul șoc trăit de Adelina Ungureanu: mașina de servit
“Cel mai mare șoc l-am avut cu o mașină care servește sau care atacă. Setezi viteza și puterea cu care vine mingea. Nu zic că nu există și în România chestiile astea, le poți cumpăra de pe internet. Dar în Italia toate echipele au una sau mai multe mașini. În România, nu lucrasem la niciun club cu așa ceva.
La primele antrenamente în Italia, mașina lovea foarte, foarte puternic. Aveam efectiv vânătăi pe mâini. Nu eram obișnuită. După care am înțeles că noi trebuie să ne antrenăm cu mașina aia pentru că e nevoie să fim pregătite la meci, atunci când vine adversarul și atacă foarte puternic. E vorba de foarte multă forță în campionatul Italiei, altfel nu cade mingea. Evident, forță combinată cu inteligență, cu scheme de joc, nu vă închipuiți că doar dăm cât de tare putem”
400.000 de europe an era în 2020 cel mai mare salariu din Serie A feminină. Aceasta era suma încasată de Paola Egonu de la Imoco Volley Conegliano. Între timp, italianca s-a transferat în Turcia, la VakifBank Istanbul
Al doilea șoc: studiul video aproape obsesiv
“Se fac ședințe video și în România, însă în Italia este efectiv totul diferit înainte de fiecare meci. Este o pregătire tactică intensă, avem trei ședințe video într-o săptămână de pregătire. Patru, dacă punem la socoteală și ședința video de analiză de după fiecare meci, numită “debriefing”. Avem o zi liberă, apoi ne strângem în sala de conferințe, ne spune antrenorul părerea lui. Ne arată ce ar fi trebui să facem mai bine sau ce am făcut bine și vrea să repetăm.
Apoi, miercuri, avem primul video de studiu al viitoarei adversare, ne uităm la atacurile lor. Durează 45 de minute. Ne notăm, scriem tot. Nu am doar un carnețel cu notițe, am un ceaslov. Dar arunc foile la un moment dat, am obiceiul ăsta. Nu i-aș spune chiar superstiție. Fiecare meci e ceva nou și prefer să mă pregătesc pentru fiecare meci, în loc să mă uit pe alte foi mai vechi
A doua ședință video este vineri, avem 30 de minute în care discutăm despre tactici și sisteme de joc. Iar sâmbătă ne uităm din nou 20-30 de minute la cum joacă efectiv echipa respectivă”.
Al treilea șoc: antrenamentele superintense în Serie A
“Avem de obicei două antrenamente pe zi, mai ales când facem forță sută la sută. Durează de la 2 ore până la 2 ore și jumătate, depinde de antrenor. Am lucrat cu antrenori care nu ne lăsau să ieșim din sală mai devreme de două ore și jumătate. Sunt foarte intense, jucăm volei foarte multe la antrenament. Dar înainte să intrăm la antrenament se pun mereu la punct detalii tehnice și tactice. E un mix. Nu prea ai timp să respiri. Nu există comparație între intensitatea de la antrenamentele din România și cea din Italia. E alt nivel”
338 de punctea realizat Adelina Ungureanu din cele 1548 de puncte făcute de echipa sa, Pinerolo, în cele 25 de meciuri din actualul sezon de Seria A. Cu acest punctaj, românca este pe locul 11 în clasamentul realizatoarelor de puncte (“spiker”) din prima ligă italiană
Adelina Ungureanu recunoaște, însă, că Italia nu a avut asupra doar un impact profesional puternic, ci și unul gastronomic:
„Când am venit în Italia am luat câteva kilograme. Toată lumea știe despre mâncarea italiană, pastele sunt deja un clișeu, dar pe mine mă pasionează înghețata, gelato, dulciurile, prăjiturile. Plus obiceiul ăsta al italienilor de a ciuguli mereu câte ceva, acel aperitivo. Mâncam pizza, vedeam chestiile astea în jurul meu la discreție și am pus ceva pe mine. Dar spre finalul primului an, îmi intrasem într-un program mai organizat. Mi-am dat seama că mai răruț e mai drăguț”.
Acum, voleibalista născut în Botoșani a intrat într-un program de nutriție adecvat intensității pregătirii de la club.
Nutriția: nevoia de energie la antrenamentele intense
“Sunt diferențe notabile. În Italia, nu avem masa asigurată de la club. Ne gătim noi. În România, la Dinamo și la CSM aveam masa asigurată. La CSM, mergeai la un restaurant dintr-un centru comercial și îți luai ce voiai. La Dinamo, era o cantină a sportivilor, mâncarea era foarte gustoasă și nutritivă.
Aici, în Italia, micul dejun îl iau cu o oră înainte de primul antrenament. Uneori, mănânc un croissant cu o cafea. Alteori, mănânc omletă, legume, un bol de iaurt cu cereale în care pun fructe și semințe. Mănânc bine la micul dejun ca să am energie la antrenamente, mai ales dacă sunt de forță.
După efort, vine shake-ul proteic. La prânz, mănânc orez cu pui. Înainte de al doilea antrenament, mai beau o cafea și mănânc un snack mic. Seara îmi place să mănânc salate foarte consistente la care adaug niște carbohidrați”.
Mi se face pielea ca de găină când mă gândesc la atmosfera de la meciuri. Sala are 1.500 de locuri și e sold-out, deși nu jucăm în orașul din care e echipa. Jucam într-un sat la 20 de kilometri de Pinerolo.
- Adelina Ungureanu, voleibalistă UV Pinerolo
{{text}}