Trăiască haircut-ul! Moarte chirografarilor!

Creditorii lui Dinamo au căzut de acord asupra noului plan de organizare, care ar putea decupa 5 milioane de euro din datoria istorică a lui Dinamo

Unanimitatea e cuvântul de ordine în Ștefan cel Mare. Creditorii principali au ajuns la concluzia că a sosit momentul să-și dea mâna, au ajuns la un admirabil consens și au conturat noul plan de organizare, astfel că Dinamo nu va mai avea circa 7,5 milioane de euro datorie, ci doar vreo 2,5. 

Sigur, cu treaba asta va trebui să fie de acord și instanța, mai precis judecătorul sindic, dar se pare că nu va fi o problemă. Că doar oameni suntem!

Terminologie de coafor

În urma emoționantului consens, se pot șterge vreo 5 milioane din datorie, iar administratorul special Vlad Iacob numește procedeul „haircut financiar”. Adică tăiere de păr. Iată cum bunăstarea dinamovistă, trecută și prezentă, poate și viitoare, se leagă nemijlocit de instrumentele de frizerie. 

În vechime, coaforul lui Negoiță, mutat, via Șerdean, la actualii acționari. Acum, haircut-ul lui Vlad Iacob. Legendara cooperativă „Igiena” e transportată în timp, dată cu fixativ alb-roșu și pieptănată cum o cer canoanele mileniului trei.

Cine câștigă?

Din emoționantul haircut câștigă actualii acționari, din cârca lor topindu-se brusc un deficit de 5 milioane de euro. Mai câștigă și actualii dregători, Vlad Iacob, Răzvan Zăvăleanu. Câștigă și suporterii-finanțatori, dar asupra lor vom reveni separat, pentru că merită.

Cine pierde?

Păi, pierd mai ales creditorii chirografari. Acea categorie de creditori pe care termenii juridici o explică elevat și pretențios, dar care băbește, colocvial, pot fi definiți într-un singur cuvânt: FRAIERI!

 Adică mai ales fotbaliștii care au plecat de la Dinamo fără să-și ia banii. Isma Lopez, Borja, Nemec, Fabbrini, Camara, Ante Puljic sunt printre cei mai semnificativi, iar sumele de la care aceștia își iau adio sunt de ordinul sutelor de mii de euro. 

Plus alți salariați, personalul TESA, cum i se zicea pe vremuri, care pot pune și ei cruce salariilor (mici, firește), neachitate cu lunile, ba chiar cu anii.

Donatori-acționari-creditori

Sigur, mai sunt și alți perdanți, dar nu e clar dacă nu cumva e cazul să-i socotim câștigători. Cum ar niște firme de-ale lui Negoiță, teoretic și ele victime ale haircut-ului. Dar și suporterii. La început, aceștia erau donatori, iar acțiunile lor erau tușante, strădania de a menține clubul în viață meritând atunci aplauze. 

Între timp au devenit acționari și, încet-încet, creditori. Ce deosebire e între APCH și Gigi Becali sau Varga, ca să amintim doar creditorii cei mai cunoscuți ai altor cluburi?

Nu există revoluție fără victime

Poate că acesta e mersul istoriei și așa a fost scris să se întâmple. Să se acționeze „în interesul societății”. În fond, chirografarii sunt nesemnificativi și e clar că nu se poate face revoluție fără victime. 

Doar mințile luminate, adaptabile din punct de vedere istoric, au capacitatea să înțeleagă aceste lucruri, și numai atunci când situația le avantajează.

Colectivizarea lui Vlad Iacob

Acesta e și discursul administratorului special al lui Dinamo. La „Fanatik Superliga”, ne-a explicat pe îndelete, ca unor profani ce eram, cât e de bine pentru Dinamo că nu-și mai iau banii chirografarii. 

Părea activistul anilor cincizeci care le spunea țăranilor ce minunat va fi după ce pământul lor din moși-strămoși va trece la colhoz. Moarte chirografarilor! Acești chiaburi apres la lettre, care puneau bețe în roate societății în impetuosul ei mers înainte.