Asta a făcut Cristi Manea, fundașul dreapta al multiplei campioane. E neobișnuitul mod de lucru prin care CFR atacă al șaselea titlu consecutiv.
Să zicem că e un moment decisiv al unui meci. Ca, de exemplu, un penalty în ultimele minute ale unei înfruntări de mare miză, eventual la scor egal. În funcție de deznodământul execuției, se poate câștiga un trofeu. Cel desemnat ia mingea și, înainte de a o așeza la punctul cu var, o pupă. Rugând-o să intre în poartă, să-l fericească pe el și pe ai săi.
Superstiții
În paralel, osânditul portar advers pupă și el barele. Poate l-or ajuta, poate călăul său va șuta într-una din ele. E un șirag de superstiții, le-am mai văzut și le vom mai vedea. Uneori, dar mai rar, mingea e pupată și când se execută un corner decisiv, cu rol de ultimă fază înaintea fluierului final. Însă minge pupată înainte de aut nu s-a mai pomenit!
Afectuosul Cristi Manea
Până la recentul CFR-FCSB 1-1, când s-a întâmplat s-o vedem și pe asta. Oaspeții egalaseră, jocul mai bun al localnicilor, mai combinativ decât de obicei, rămăsese la cabine. De la vestiare s-a întors același CFR pe care-l știm de ani de zile. Trudnic, harnic, proletar, deloc aristocratic.
Și atunci, prin minutul șaptezeci și ceva (nu era ultima fază, mai rămăsese măcar un sfer de ceas din meci) s-a petrecut întâmplarea invocată. La o aruncare de la margine de pe partea dreaptă, aproape de careul advers, Cristi Manea, altfel un uvrier corect și zelos al fotbalului, a pupat mingea înainte să execute. Camerele au surprins diafana atingere a buzelor fundașului pe textura balonului. Moment unic!
A rămas fără rezultat
Nu s-a întâmplat nimic periculos la poarta FCSB-ului la acea fază, iar ca să împingem cinismul până la limite putem spune că autul a rămas fără rezultat. De regulă în fotbal fără rezultat pot rămâne penaltyurile, situațiile de unu la unu cu portarul advers, loviturile libere periculoase din preajma careului, hai cornerele. Dar auturile?
Ele sunt sortite să aibă un rol minor în fotbal, sunt formalitatea repunerii mingii în circulație atunci când ea iese afară. Numai că în matricea tactică a CFR-ului auturile devin extrem de importante. Mingea azvârlită lung în careul advers, deviere, apoi fie ce-o fi.
Prosopul lui Burcă
Auturile de pe dreapta le execută Cristi Manea. Cele de pe stânga intră în fișa postului lui Burcă. Stoperul de 1,88m nu se duce în careul advers să dea cu capul, ci aruncă voinicește de la margine. Musculatura lui bine lucrată și, probabil, miile de repetări de la antrenamente îl ajută să trimită până aproape de linia de la șase metri.
Poate ați observat, dar înainte ca Burcă să arunce, lângă el vine un copil de mingi cu un prosop. Stoperul șterge gospodărește mingea înainte de a o azvârli. Să nu fie udă, să nu-i alunece, să-i plece dintre palmele puternice exact la momentul oportun.
Modelul islandez
Așa procedau și islandezii la Euro 2016. Executantul era căpitanul de echipă, Gunnarsson, mijlocașul central cu barbă roșcată. CFR-ul a importat modalitatea de a produce pericol dintr-o situație banală. Ca și Gunnarsson, Manea și Burcă par niște aruncători de suliță în finala olimpică. Trimit mingea în careu și apoi așteaptă medalia, podiumul, imnul.
Feleacul și Cercul Polar
Procedeul nu trebuie criticat, ci doar înțeles. El face parte dintr-o doctrină tactică a fotbalului puțin, lipsit de capacitatea de a crea ocazii prin faze construite. Oamenii de creație din Gruia fie nu există, fie primesc alte însărcinări. Muhar și Cvek n-au driblat niciodată pe nimeni, iar Deac și Krasniqi trebuie să joace lipiți de benzi, eventual să ajute fundașii laterali. Și atunci, din ce să ai ocazii? Din aceste auturi atletice, mai periculoase decât un-doi-urile, driblingurile sau pătrunderile decisive. Uneori ai impresia că Feleacul e la Cercul Polar și urmează aurora boreală.
{{text}}