Pare de necrezut că șeful cavalerilor fluierului din Premier League, omologul lui Kyros Vassaras din Anglia, i-a cerut scuze unei echipe, lui Brighton, pentru că unul dintre subordonații săi, Stuart Atwell, nu i-a acordat penalty-ul meritat în partida pierdută la Londra, 1-2 cu Tottenham. Eroare pe care sistemul VAR n-a corectat-o.
Presa insulară a insistat că Howard Webb, chief refereeing officer în cadrul Comisiei Arbitrilor Profesioniști, ecuson FIFA între 2005 și 2014, a mai ieșit în public cu asemenea "mea culpa" și nu i-a căzut rangul. Dimpotrivă, lumea a apreciat gestul.
La noi însă, asemenea atitudine e de neconceput. Din simplul motiv, oare chiar atât de simplu?!, că președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor și principalii săi colaboratori au gurile cusute. Deși mai organizează câte o întâlnire cu ziariștii, mai degrabă formală, Vassaras evită pe cât posibil întrebările. El consideră arbitrajul stat în stat și se comportă ca atare.
Mai nou, arbitrii români, evident că nu s-au pronunțat nume!, au solicitat Comisiei de Disciplină și Etică din FRF, prin intermediul CCA, sancționarea a 4 conducători de club, Neluțu Varga, Gigi Becali, Ciprian Marica și Adrian Mititelu, cărora le-au reproșat că i-ar fi jignit prin declarațiile ori măcar prin insinuările lor.
Discutăm despre acționarii și finanțatorii unor grupări importante din L1, oameni care, punându-și la bătaie banii, țin în viață, pe linia de plutire, SuperLiga. Nu zic că respectivilor trebuie să li se permită orice. Afirm însă, ba și insist, că ei trebuie păstrați aproape de fenomen, nu îndepărtați.
Cei 4, alții ca ei, mai scapă uneori hățurile, ceea ce e regretabil. În ultima vreme însă, nu-mi amintesc să se fi ambalat și să fi recurs la ofense. Doar i-au suspectat pe unii arbitri de "rea-credință", bănuială justificată de gravele erori ale acestora.
Exagerat de sensibili, adevărate mimoze, Chivulete, Rusandu et Comp, care încasează 6.700 lei pentru o delegare la centru și 3.700 pentru una în camera VAR, apoi strică un meci din două!, nu s-au uitat la bârna din ochii proprii, ci numai la paiul din ochii altora. Zău așa, mare tupeu trebuie să ai, nu glumă, ca să arăți cu degetul spre alții, nu să te privești în oglindă!
În loc să-i trezească la realitate pe reclamanți, Vassaras îi încurajează. Îi îndeamnă. Ceea ce nu-i de mirare, din moment ce el, prietenul și, se aude, ruda secretarului general UEFA, Theodore Theodoridis, pare convins că arbitrajul românesc e un sat fără câini prin care se umblă fără băț. Grecul își permite orice și nimeni nu-l trage de mânecă.
Încălecându-l pe Burleanu, căruia i-a deschis uși la Nyon și la Zürich, Vassaras are mână liberă și nu răspunde în fața nimănui. Vorba lui Ion Crăciunescu, dacă era așa valoros, de ce nu l-au ținut grecii lui?!
{{text}}