La peste 400 de zile de la izbucnirea războiului dintre Ucraina și Rusia, Mircea Lucescu (77 de ani) explică motivele pentru care n-a demisionat din țara vecină distrusă de atacurile lui Putin, chiar dacă în ultima perioadă a avut oferte, printre ele una venită din Turcia, de la Fenerbahce.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Mircea, cea mai mare realizare din ultimii ani e titlul cu Dinamo Kiev?
- Pierduse campionatul precedent la 23 de puncte distanță de Șahtior și după un an am câștigat cu 11 puncte avans. Și am mai câștigat și Cupa, și Supercupa. După pandemie a venit războiul, nu mai e fotbal, nu se mai poate... Acum este extraordinar de greu.
- Cred și eu, acolo țara e în plin război!
- Am jucat la Ujhorod și am făcut 13 ore cu trenul. Apoi am mers la Lvov, sunt alte șapte, opt ore. Când jucam în cupele europene, în fiecare săptămână mergeam la Cracovia, Lvov, Kiev, Chișinău. Extrem de greu, dar fotbalul trebuie să trăiască și să nu abandoneze. Este partea sentimentală a oamenilor care n-au absolut nicio vină.
- Am văzut că fotbalul se joacă...
- Doar pe trei, patru stadioane. Am vrut să abandonez, dar nu se poate! Toți antrenorii străini au plecat din Ucraina, dar eu n-am putut să renunț. Eu n-aș fi plecat niciodată nici de la Corvinul, pentru că am avut un succes teribil, dar am mers la echipa națională. E dificilă situația, dar nu pot să trădez! Eu îl consideram ca un act de trădare dacă plecam.
- Ai avut oferte?
- De la Fenerbache. Nu puteam să las Kievul, chiar dacă am probleme foarte mari. 11 jucători au părăsit echipa, iar acum am cinci, șase copii. Zabarnyi a plecat în Anglia, Tsygankov în Spania, Verbici la Panathinaikos, Kedziora la PAOK... Până să vină pandemia, Dinamo Kiev câștiga foarte mult din meciuri, foarte mulți suporteri, iar apoi s-au trezit fără asta.
- Adică au pierdut și foarte mulți bani.
- În schimb, Șahtior a avut un conducător care să iubească mai mult fotbalul decât banii. Ahmetov făcea bani ca să aibă pentru echipa. A fost îndrăgostit de echipa asta de la vârsta de șase, șapte ani și n-a acceptat niciodată să ia o echipă din străinătate sau alta din Ucraina.
- Ai mai ținut legătura cu el?
- Ultima dată în urmă cu două săptămâni. S-a supărat că m-am dus la Dinamo Kiev, dar suntem profesioniști. La Dinamo doar mă rugaseră să vin să discutăm, fiindcă treceau printr-o perioadă delicată, și până la urmă m-au convins să semnez.
- Și cât câștigi?
- Ha, ha, ha! Mă așteptam... Nu câștig așa cum își închipuie lumea. Iar aici nu mai e problemă de bani. Aici e problema de a rămâne în picioare! Acest club, dar și fotbalul din Ucraina. Mi-aș fi dorit să fac același lucru și în România, dar nu s-a putut...
{{text}}