Mircea Lucescu (77 de ani) a vorbit deschis, în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, despre pasiunea pe care o are în continuare pentru meseria de antrenor și care a fost secretul prin care a reușit în carieră.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Mircea, tu unde te-ai simțit cel mai bine?
- E greu de spus... Cu toate echipele mele am avut succes. La Corvinul a fost ceva fantastic pentru că am fost antrenor-jucător. Apoi, antrenorul echipei naționale. Duminica, după meciul din campionat, mă suiam în trenul de noapte și luni eram la federație. Miercuri mă suiam iar în tren spre Hunedoara pentru că în weekend jucam. Am avut o perioadă fantastică. Era un entuziasm al sportului. Încep să trăiesc din amintiri...
- Ai avut ani fabuloși ca antrenor. Nimeni nu poate contesta asta!
- Am avut o șansă extraordinară să am succes pe unde am fost.
- Dar care a fost secretul?
- În primul rând, trebuie să ai o pasiune extraordinară pentru ce faci. În același timp, să simți responsabilitatea suporterilor. Să simți că n-ai voie să nu câștigi! În momentul când câștigi și ai succes, nu mai poți să trăiești fără el! Și-atunci, muncești de două ori mai mult. Altfel te îmbolnăvești! Succesul te stimulează și nu poți să accepți înfrângerea.
- Care au fost cele mai grele momente din cariera ta de antrenor?
- Pe unde am fost a trebuit să formez o echipă care să devină campioană! Un antrenor care are rezultate și care este de foarte mult timp la o echipă devine mult mai important decât președintele respectiv. Și are mult mai multe facilități pentru că poate să decidă foarte multe lucruri. E mai ușor să fii acolo! Greu e când treci de la un campionat la altul. Nu vedeți marii antrenori care merg doar la echipele unde pot câștiga?
„La noi a câștigat Urziceniul sau tot felul de echipe sătești și s-au terminat”
- Dar...
- Guardiola e un foarte bun antrenor, dar el a fost la Barcelona, Bayern, Manchester City și probabil o să se ducă la PSG. Scoate-i pe acești oameni de la nivelul ăsta și ai să vezi! Ancelotti a fost la Everton și nu a reușit, Trapattoni la Cagliari sau la Fiorentina... Ce s-a întâmplat cu Nagelsmann la Bayern? Au considerat că clubul este mai puternic și mai important decât orice altă persoană sau antrenor. În fotbal câștigă în primul rând tradiția, puterea economică, istoria. Nu câștigă cele mici, fără istorie și fără nimic.
- Au fost momente în România când au câștigat echipele fără istorie.
- La noi a câștigat Urziceniul sau tot felul de echipe sătești și s-au terminat. Echipele mari nu au cum să moară! Sunt convins că și Dinamo se va întoarce mult mai puternică.
- Crezi asta?
- Clubul ăsta nu poate să dispară, pentru că nu-l lasă istoria, tradiția și suporterii! Suporterii de astăzi sunt copiii din anii '90 care au crescut cu Dinamo, Steaua sau Craiova. Atașați și care-și iubesc echipa. Cum zic englezii? Poți să-ți trădezi familia, dar niciodată clubul tău! Ca antrenor, fiind profesionist poți trece de la o echipă la alta, dar ca suporter niciodată! Pentru că ei duc viața clubului mai departe.
{{text}}