Rapid, capătul unei linii

După 5 meciuri la rând fără victorie (3 înfrângeri, două egaluri) Rapid arată a echipă în care unii nu pot, iar alţii nu mai pot. Conducerea poate?

Mixul, care o vreme a arătat just, între „tineri” şi „bătrâni”, a scos mai nou ce-i mai rău şi din unii, şi din ceilalţi. În fine, tânăr la Rapid mai e doar Pănoiu, 20 de ani. Sefer face acuş 23, în rest sunt băieţi mari. 

Sper că nu vă trece prin cap că Ioniţă mai e tânăr! Ştiu că faţa nevinovată şi vocea în care tremură mereu o lacrimă pot induce în eroare, dar anul ăsta face 29 de primăveri, termen potrivit în ceea ce-l priveşte, la el se văd floricelele, mai deloc fructele. 

Înaintaţi în vârstă sportivă sunt trei mari şi laţi, Săpunaru, Grigore şi Morais, însumând cu veselie 111 ani. Toţi ceilalţi se află în plină carieră, între 23 şi 29 de ani, dar unora le place să gloseze pe ideea unui judicios amestec între juni şi maturi. 

Doar că în partidele din urmă tinerii au părut bătrâni, iar bătrânii încă şi mai bătrâni. Rapid pare blocată într-o idee care acum nu mai funcţionează. Un capăt de linie.

Ceva nu se leagă

Daniel Niculae, preşedintele, a spus la Digi Sport vorbe neobişnuit de dure după înfrângerea 0-2 cu Sepsi. „Am uitat fotbalul, echipă blazată, dacă jucăm la fel mai bine nu ne prezentăm cu Craiova, vedem cine mai trămâne şi cine nu, nu am avut atitudine şi nu accept asta”. 

În interpretare liberă, esenţa discursului e „suntem varză”. După ce n-a câştigat jucând bine, acum Rapid a pierdut jucând prost. Ceva nu se leagă. Deşi l-a susţinut pe Mutu, şeful lui a emis o afirmaţie care îl pune pe antrenor clar în faţa responsabilităţilor. „Cu siguranţă, Adi va găsit cauza”. Adică Adi trebuie să o găsească, e musai. Altfel...

Nimic despre Mutu

Altfel ce? De fapt, nimeni de acolo nu insinuează nimic. Nu există nicio adiere a vreunui semn că s-ar putea naşte embrionul unui gând de punere în discuţie a soartei antrenorului. Nu e interesant cum, după o serie de rezultate rele, situaţia lui Adi Mutu nu e analizată nicicum? 

Oriunde altundeva s-ar fi iscat deja undele, desigur neoficiale, dar plecate din locuri extrem de oficiale, despre o numărătoare inversă. La Rapid, nimic. Totul e în acord cu felul în care s-a branduit clubul, serios, cu proiect, cu stabilitate, fără iuţeli la mânie. 

Când în Anglia cad capete ca popicele, la Rapid e grădina Edenului. Linişte şi pace. Dar aşa să fie?

A fost odată ca niciodată

Până de curând rezultatele i-au dat dreptate lui Mutu, adeptul unui joc echilibrat, fără riscuri, experienţă în apărare, structură la mijloc şi de cât rămâne fantezie. Aşa a intrat Rapid în play-off, bătând mai toţi granzii şi luând o singură bătaie de la Farul, după o gafă a lui Moldovan, un soi de meşter Manole de Giuleşti, ce construieşte într-un meci dărâmă în altul. 

Rapid a mers bine, liniar, fără înalte şi fără joase. Până de Mărţişor n-a cunoscut mai mult de două meciuri la rând fără victorie. Şi acu', zdrang! Două puncte în 5 partide. Urmează Craiova şi FCSB. Dar, mai ales, urmează să vedem dacă ceea ce arată a fi sfârşitul unei strategii se confirmă. Şi, mai ales, sfârşitul unor iluzii.

Meciurile lui mâine

Rapid a investit acum un an în cinci speranţe ale fotbalului românesc. Un eşec. Măţan s-a întors de unde a plecat, Florin Ştefan a rămas blocat în semifinala Euro de tineret, Ciobanu mai mult n-a fost, Iacob e tras pe linie moartă. 

Singur Costache mai mişcă, dar imaginea lui clasică e aceea a frustrării după vreo execuţie ratată. La celălalt capăt, vârstnicii nu vor mai putea multă vreme. Greşesc mai des, nu mai e joc fără gol primit. Ăsta e tabloul. O criză. 

De viitoarele rezultate ţine doar profunzimea, nu şi existenţa ei. În acest moment, mingea e la conducere. Pentru ea, sezonul viitor a început. Acesta e de acum istorie.

Starea de zen a manageriatului va vira în imobilism sau ascunde, cum se vede şi la cluburi mult mai mari din Europa, decizii bruşte şi dure? Trebuie să fie simpatice meciurile din interiorul clubului. S-or fi jucând oare cu tribunele goale? În Giuleşti, asta e mai mult decât o întrebare.