„Taurul” Kovacs n-a fost răpus în corida jenantă de pe San Siro

A fost amuzant să văd că în "sferturile" Champions League există fix aceleași practici, mai pe românește, ca să-l parafrazez pe Gică Hagi, aceleași apucături de pe la noi, de prin Liga 1. E neverosimil să regăsești într-un meci AC Milan - Napoli o țintă unică, numită arbitraj. 

Din minutul 1 până dincolo de fluierul de final, toată lumea din stadion, dar în special jucătorii, rezervele, antrenorii, toți cei din staff aveau o preocupare aproape barbară de a contesta orice. Orice însemnând chiar orice!

În primele 10 minute am urmărit în paralel Real - Chelsea și disputa de la Milano. Apoi m-am dedicat partidei din Italia. Am vrut să văd până unde poate merge totuși obsesia pentru modul în care cuiva i se pare că arbitrul poate decide un meci și dacă greșește o decizie în cercul de la centrul terenului. Și a fost ceva... Aproape unic!

Spalletti, mix între Dan Petrescu și Gheorghe Ștefan

În Spalletti l-am revăzut perfect pe Dan Petrescu. Nu a existat prim-plan cu "principalul" lui Napoli, pe parcursul jocului, în care să nu gesticuleze, să nu se mire și să nu-i reproșeze lui Kovacs ceva. Ba chiar și-a aruncat și căciula pe jos, după o fază absolut banală, în care se dictase aut pentru Milan, fix la centrul terenului, iar el solicita fault. 

Pe vremuri, așa proceda Gheorghe Ștefan la Procesul Etapei. Zicea: "Autul dinaintea fazei în care am primit gol a fost pentru noi, nu pentru adversar". Se punea faza dinainte, nu era nimic. Intervenea Ștefan: "Aaa, nu aici, mai înapoi!". Și se derula vreo 3 minute și se ajungea, într-adevăr, la un aut de care ar fi trebuit să beneficieze Ceahlăul: "Iată! Viciere!". Așa și cu Spalletti. De toată jena.

Obsesia arbitrajului l-a făcut pe Spalletti să greșească tactic

Când tot meciul ești interesat doar de arbitraj, iar la final vii și contești doar neacordarea unui galben lui Leao (poate singura eroare a lui Istvan), înseamnă că automat spui că arbitrul a fost bun. 

De fapt, problema lui Spalletti e alta, că ocupat că strige după Kovacs și să se ia cu mâinile de cap, n-a găsit inspirație să-l schimbe pe Anguissa, între cele două cartonașe galbene încasate, lucru pe care și l-a reproșat la final. 

Apropo, cele două avertismente au fost perfect justificate. Primul: pentru oprirea unui atac promițător. Al doilea: pentru lovirea adversarului în stomac, cu piciorul.

N-a fost penalty la Saelemaekers, Kovacs a văzut bine

De fapt, singura fază care merită o discuție și care se putea termina cu o decizie majoră e cea din final, la duelul lui Saelemaekers și Lobotka, din careul lui Napoli. Kovacs n-a dat penalty, dar intrarea slovacului e riscantă și se încadrează perfect la ceea ce Mourinho le spune mereu jucătorilor săi: "Nu-i dați posibilitatea arbitrului să vă judece!". 

După părerea mea, Kovacs a procedat bine, belgianul lui Milan se folosește de contact pentru a căuta penalty. Mai degrabă e simulare, în niciun caz lovitură de pedeapsă. În plus, e o fază din capitolul "penalty-urilor soft", despre care șeful arbitrilor europeni, chiar un italian, Roberto Rosetti, a spus că nu vrea să mai vadă în competițiile europene și la CE.

Spectatorii au preluat și ei furia la adresa arbitrului

Nici Pioli n-a fost sfânt. De fapt, a fost și avertizat în final de prima repriză, după ce a protestat vehement. De ce? Solicita o lovitură liberă la vreo 40 de metri de poarta lui Napoli. Nu avea dreptate, nu fusese fault, dar nici măcar acest argument nu e relevant.

 Cum să-ți pierzi energia contestând, urlând, protestând într-un asemenea hal pentru ceva nesemnificativ? Evident că spectatorii au preluat și ei această furie oarbă a jucătorilor și antrenorilor de a-l presiona pe arbitru și meciul a fost mai degrabă toți împotriva lui Kovacs, decât Milan împotriva lui Napoli. Chiar o nebunie!

Boban: „Un haos de nedescris! Ăsta nu mai e fotbal”

Recent, Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor, a participat, la sediul UEFA, la o întâlnire informală pe care forul de la Nyon a avut-o cu presa. Printre participanți a fost și Zvonimir Boban, director tehnic al UEFA. Când discuția a ajuns în zona de arbitraj, fostul mare fotbalist al lui AC Milan și al naționalei Croației a spus: 

"Am văzut recent Lazio - Roma și am fost șocat. La absolut fiecare fază, proteste de peste tot: jucători, antrenori, spectatori. Un haos de nedescris! Arbitrul a fost impecabil și cu toate astea oamenii nu mai erau deloc concentrați la meciul propriu-zis, ci doar la arbitraj. Ăsta nu e fotbal!".

Și unui robot i-ar fi fost greu să reziste! Bravo, Istvan!

Ce descrie Boban că a văzut la Lazio - Roma, exact așa a fost și la Milan - Napoli. Stadionul devenise efectiv ca la coridă. În rolul taurului, Kovacs. Cel urmărit de jucători, antrenori, spectatori. Copiii de mingi mai lipseau pentru a-i înfige decisiv sulița și pentru a-l îngenunchea!

Și un robot dacă ar fi arbitrat, tot n-ar fi făcut față haosului în care s-a disputat Milan - Napoli. Motiv pentru care îi adresez un sincer "Bravo!" lui Istvan Kovacs pentru că a scos la capăt o nebunie de meci!