S-au pus cu tancurile pe noi! Gata, e suficient! Cât să se mai râdă de clubul ăla care adună în medie sub o mie de spectatori pe meci? Cât să mai tolereze armata să-și vadă batjocorită investiția? Adică s-a construit ditamai stadionul, s-a pompat din banii de tancuri într-o formație de fotbal masculin, iar o lege strâmbă să oprească ascensiunea către stele a lui Oprița & Co? Lasă, că ne ocupăm noi de spinul ăsta care ne stă în coastă!
Cam așa pare ceea ce se petrece în Parlament în momentul de față. Legea Sportului în formatul ei de acum peste douăzeci de ani are multe hibe, dar asta nu era una dintre ele! Nu, cluburile departamentale nu ar trebui tolerate într-o Ligă Profesionistă în 2023! Nu e OK nici ce se întâmplă cu primăriile care susțin formații și concurează cu privații, dar o primărie e una, un minister cu totul altceva!
Sportul în România nu ar rezista fără stat, iar statul nu este dator sportului profesionist. Este în schimb dator tinerilor și copiilor. Cu câteva excepții de la nivelul de vârf al fotbalului, restul entităților de seniori sunt finanțate din banii noștri în toate ramurile sportive. Ba s-au mai făcut și facilități fiscale majore când vine vorba de salarii. Una peste alta, statul bagă bani mulți, doar că în loc să îi direcționeze către baza piramidei, spre sportul de masă, îi trimite sus, către profesioniști, că de acolo vine vizibilitatea, implicit voturile.
Și ce vor Dîncu & Co acum? În niciun caz să progresăm, ci să ne întoarcem cu totul în perioada comunistă și asta pentru că e musai ca CSA Steaua să joace în prima ligă! Mai lipsea ca textul de lege propus spre modificare să conțină formularea ”pentru ca echipa de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua să poată promova încă din această vară în Superligă”. Practic, se vrea modificarea unei legi pentru o echipă!
Vasile Dîncu
Dar asta ar fi doar începutul. Ce ar împiedica Internele, care și-ar vedea egoul rănit, să zică ”dar noi, la Dinamo, suntem mai proști?” și să te trezești că din banii destinați scuturilor și bulanelor, o parte mai consistentă s-ar direcționa către regăsirea gloriei din epoca Mircea Lucescu sau Nicolae Nicușor. De fapt, de ce să nu aibă fiecare minister propria echipă de fotbal? Chiar nu vede nimeni absurdul situației?
O primărie oferă și entertainment oamenilor. Acesta poate să vină în diverse forme, de la construirea de parcuri, locuri de joacă, la organizarea de evenimente, concerte, târguri etc. care să bucure alegătorii. Poate intra și sportul în categoria asta? Cu siguranță. Ideal ar fi dacă la momentul campaniilor electorale, locuitorii urbei ar fi chestionați cu privire la direcționarea unor sume către activități de acest gen.
În alte state, asta se întâmplă. Cetățenii din Freiburg au fost aduși la referendum pentru a spune dacă vor să se construiască un stadion nou. La noi ar fi utopic așa ceva. Dar un minister? Ce treabă are un minister cu fotbalul, dacă nu este cel de resort? Că în comunism ne-am obișnuit cu ideea asta ca Apărarea și Internele să finanțeze echipe de fotbal, este una, dar oare nu este cazul să ne descotorosim de povara asta nenorocită?
În fapt, tot ceea ce se petrece, de la ofensiva declarațiilor lui Lăcătuș, Balint și Pițurcă, la înverșunarea lui Talpan și a MAPN, nu reprezintă altceva decât o răzbunare împotriva lui Gigi Becali. Omul ăsta a jignit și a umilit atât de multă lume, de la persoane aflațe în conducerea Armatei, la foste glorii, unele care și-au luat ani de zile salariu chiar de la el, încât a reușit să genereze această situație aberantă. Răzbunarea este însă una, iar strâmbarea și mai mult a unei legi deja strâmbe, este cu totul altceva.
{{text}}