Magdalena Jerebie (60 de ani) a fost un sportiv imens al României, cu un CV-ul colosal. De cinci ori campioană a României, de 10 ori desemnată cea mai bună baschetbalistă din țară, de 7 ori coşghetera campionatului intern. A participat la trei campionate europene de juniori, cinci de seniori şi a fost selecţionată de două ori în echipa Europei. A acordat un interviu pentru GSP.
- Doamna Jerebie, vă găsim tot în sală!
- Dacă e în sânge și nu poți să scapi, ce să faci? Așa a vrut soarta, să rămân și după ce m-am lăsat.
- Cum e baschetul în ziua de astăzi?
- Nu se poate face comparație cu vremurile și tinerețea noastră. Din păcate, este într-un regres foarte mare și se vede în primul rând pe plan internațional. Este foarte greu să mai menținem și ce a rămas.
- Cât de greu e să mai aduceți copii la baschet?
- Nu este greu să-i aduci, ci să-i păstrezi. Există un hop care se numește clasa a 8-a, acolo unde foarte mulți se pierd. Încep meditațiile și totul depinde foarte mult de susținerea părinților. Eu am copii în echipă care n-au lipsit de la niciun antrenament și au luat la simulare 9,90 sau 10.
- Trăgând o linie a carierei, cum o caracterizați?
- Am obținut tot ce se putea obține. Unii mi-au spus «fenomen», dar eu am fost o jucătoare de forță. De mic copil mergeam la câmp, săpam, tăiam lemne, căram pământ cu roaba. Stilul meu de joc era apropiat de cel de acum.
- Și regrete, dezamăgiri?
- Că n-am avut la echipa națională încă două jucătoare cu care am fi reușit să câștigăm o medalie. Eram o țară mică și era destul de greu să treci de URSS, Bulgaria sau Iugoslavia. Iar cel de-al doilea regret e că n-am fost la Jocurile Olimpice sau la un Campionat Mondial. Dacă le-aș fi avut și pe astea, aș fi putut spune că am avut o carieră sportivă extraordinară.
Primul meu salariu a fost 850 de lei, fiind angajată la Trustul de Construcții Cluj. În cartea mea de muncă scrie încărcător-descărcător. Iar cel mare salariu l-am avut după Revoluție, la Fartec Brașov, când aveam în banii actuali cam 3.000 de lei. Nu jucai pentru nu știu ce bani. Când am plecat în Israel, în al doilea an am avut 1.500 de dolari pe lună, asta după ce ieșisem MVP-ul campionatului
Magdalena Jerebie
{{text}}