Petru Cadar (74 de ani), fostul fotbalist al Brașovului din anii '70, cu peste 200 de meciuri în fotbalul de la noi, îl face praf pe Titi Teașcă, antrenorul care a intrat în conflict violent cu toate starurile fotbalului românesc. Poreclit „Micul Napoleon", Teașcă este acuzat fără menajamente de fostul mijlocaș al „stegarilor”
- Petru Cadar a jucat timp de 11 ani pentru „Steagul” Brașov. A strâns 250 de meciuri, dintre care 188 în Liga 1, și a înscris 14 goluri (9 în Liga 1, două în Liga a 2-a, două în Cupa României, 1 în Europa League)
Pe 25 septembrie 1922 se năștea Constantin Teașcă, unul dintre cele mai controversate personaje care au existat în fotbalul de la noi. După o scurtă și anonimă carieră de jucător, acesta a început să antreneze la nici 33 de ani. Așa a ajuns și la Steagul Roșu Brașov, unde s-a întâlnit cu Petru Cadar.
- Domnule Cadar, înainte să dăm startul poveștilor, să lămurim, numele dumneavoastră e Petre sau Petru?
- E Petru, dar pentru că pentru unora le-a fost mai ușor m-au numit Petre și așa a rămas. Știți, e-ul e la începutul alfabetului, le-a fost greu să ajungă până la final...
- V-ați mutat din gălăgia Brașovului, aproape, la Ghimbav, într-o căsuță.
- În mijlocul Transilvaniei. E o zonă liniștită, plăcută și apreciată. Aici sunt mulți bucureșteni și constănțeni.
- Cum sunteți la 74 de ani?
- Sunt bine, nu pot să mă plâng! Mi-am montat de curând un stimulator cardiac, dar sunt bine, cu ajutorul lui Dumnezeu! Dacă aș mai avea putere în picioare, aș mai juca și astăzi fotbal. Așa de mult mi-a plăcut!
- Stimulatorul cum de l-ați montat?
- Am fost la un prieten cardiolog, care m-a descoperit cu probleme. Aveam un puls prea mic față de ce ar fi trebuit. Asta se datorează anilor de efort. Eu am luat-o de pe la șapte ani! Când mergeam cu schiurile, apoi am făcut lupte, box și cam pe la 10 ani și jumătate m-am apucat de fotbal. Dar până atunci jucam fotbal pe maidan. Mi-a plăcut foarte mult.
„Teașcă m-a înjurat de mamă! Am vrut să-l sugrum”
- Ați ajuns la peste 250 de meciuri pentru Brașov!
- Aș fi jucat și mai mult, cred că făceam 500 fără probleme. Nu vreau să vorbesc despre morți, că e păcat... Domnul antrenor, care pare-mi-se că a fost și el fotbalist, dar cred că doar pe maidan, Teașcă...
- Suferiți și acum pentru acea despărțire.
- Domnilor, am promovat în echipa mare la 18 ani. Eram căpitan de echipă și am stat 13 ani cu Nicolae Pescaru în cameră, dar pe final de carieră mi-a spus așa: "Măi, eu cu ăsta trebuie să mă las de fotbal!". "De ce, Nae?". "Nu vezi ce ne face ăsta?".
- Ce vă făcea?
- Ne punea saci cu nisip, ne punea plumb în ghete și ne alerga pe niște dealuri... Când ajungeam jos putea să ne ducă la abator. Am avut și o discuție cu el. Am fost accidentat de către un jucător de-ai mei din echipă și nu puteam să mai alerg. Plus că-mi apăruse un cioc în călcâi, ce trebuia operat. Eu n-am vrut, dar medicul care m-a tratat mi-a spus că ar fi bine să mă tratez cu raze ca să nu-mi taie călcâiul.
- Așa, mai departe...
- Pentru că i-am spus că nu pot să fac antrenament, m-a pus să dau 50 de ture de teren. Eu n-am zis nimic și am început. După zece ture m-am trezit în dreptul lui cu alte două persoane. Doctorul Taus și cu îngrijitorul stadionului. Și m-a înjurat de mamă! Când m-a înjurat de mamă... M-am dus și l-am prins, am vrut să-l sugrum! Așa eram noi, sălbatici... Până la urmă, l-au scos ăștia din mâinile mele. A luat echipa de pe teren, a băgat-o în cabină, dar pe mine nu m-a lăsat să intru.
„Jucătorii aveau ranițe cu bolovani în spate”
Petru Cadar în tinereţe, în tricoul Steagului, şi în cantonament în Liban, la Beirut. Sursa foto: bzb.ro- Era deja serios conflictul...
- Mi-a zis direct: "Tu n-ai ce să cauți aici!". Am așteptat până au plecat toți, am făcut baie. După care m-a dat afară de tot. A zis că nu mai am ce căuta acolo!
- După ani și ani, ați avut vreo discuție cu Teașcă despre tot ce s-a întâmplat?
- Nu! Teașcă era un aiurit, cred că avea delirium tremens! Pentru că el n-a fost normal nici când a condus naționala României. A făcut antrenamente cu jucătorii de i-a pus pe butuci. I-a pus să urce din Răcădău pe Tâmpa cu ranițe cu bolovani în spate! E bine să știe acum poporul. Adrian Păunescu i-a scris tot felul de ode...
- L-ați iertat pentru ce v-a făcut?
- Să-l ierte Dumnezeu, că eu nu sunt popă! Așa că... Pentru mine a fost un criminal! Și pentru fotbal, și pentru fotbaliști. Avea trei locuri de muncă, vă dați seama! Și pe mine când m-a dus la Sibiu m-a aiurit că-mi dă ce am în Brașov.
- Adică?
- I-am spus: "Eu trebuie să predau locuința din Brașov, că nu e a mea". "Fără probleme, îți dăm alta la Sibiu". M-a ținut două săptămâni și m-a dus într-un bloc din centru. Ajungem acolo, liftul era stricat. Urcăm. Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt. "Aici ai casa!". "Aici te muți dumneata! Ai fost la mine acasă, mă pui la cucurigu?". Mi-am scos banii de la CEC pe care-i primisem și m-am dus la Gheorghe, șeful Securității... "Îmi pare rău că nu poți să rămâi", mi-a zis. I-am pus plicul pe masă, mi-a rupt hârtia de transfer.
- A numărat și banii?
- Nu, dar mi-a zis ulterior când a venit la hotel. "Cadare, n-au fost toți banii acolo!". "Restul sunt la Teașcă". Așa a făcut banditul! Asta a fost!
Teașcă folosea niște metode staliniste de pregătire. Ne punea să alergăm ore în șir cu saci de 70-80 de kilograme în spinare. Păi, sacul era mai greu decât Geolgău! Cum să-ți bați joc de niște copii în halul ăsta?! Teașcă a fost mare doar datorită ziariștilor
Ilie Balaci, pentru GSP, în 2010
CV Constantin Teașcă
- S-a născut pe 25 septembrie 1922, la Giurgiu
- A evoluat, ca mijlocaș, la Acvila Giurgiu (1940-1946) și la Concordia Ploiești ('46-'50)
- Ca antrenor, a pregătit formațiile: România (juniori), Dinamo București (juniori), Dinamo Bacău (două mandate), Dinamo Obor/Victoria București (două mandate), Dinamo București, România (două mandate), CSMS Iași, U Cluj, FC Argeș, Fenerbahçe Istanbul, Dunărea Galați, Steaua București, Șoimii Sibiu, U Craiova (două mandate), Steagul Roșu Brașov, FC Bihor Oradea, Montana Sinaia, Drobeta Turnu Severin
- A decedat pe 30 iulie 1996, la București
{{text}}