M-am uitat la finala Stuttgart Grand Prix pentru că îmi place foarte mult tenisul Igăi Swiatek. Iga e puternică, dar și inteligentă tactic, își construiește punctele câștigătoare, e iute și agresivă, dar știe și să se apere formidabil. Și... tace. Adversara ei, Sabalenka, urlă pe fiecare lovitură, ca într-un superorgasm ce se vrea auzit de toți. Aș interzice astfel de manifestări dezgustătoare în tenis.
Bielorusa este nr. 2 mondial, dar ce joacă e pentru mine de neprivit. Bazându-se pe fizicul de luptătoare în forțele speciale, dă cu bolovani la serviciu și izbește mingea cu dreapta și reverul mereu din răsputeri, la ce-o fi, o fi. Mai degrabă mă uit la o probă de aruncare a ciocanului.
Sabalenka a rămas mută doar la sfârșit, când a trebuit să-i strângă mâna Igăi. În schimb, i-a aruncat o privire cât se poate de rece, înciudată. Violenței îi va fi întotdeauna imposibil să înțeleagă cum poate fi învinsă de istețime.
{{text}}