Darul lui Cosașu

Omul care cunoștea în detaliu legislația secretă a vieții și sportului, dar asta nu l-a trimis spre dogmatism sau plictis.

Ce se știe despre Radu Cosașu e că scrie și face daruri dintotdeauna. De altfel, dispariția fizică nu poate fi un obstacol serios. Cosașu va continua să scrie și să dăruiască, prelungit de imitatori și admiratori, dar imposibil de egalat.

Căutător al umanității

În aparență, Cosașu scria mereu despre altceva și altcineva. În proza literară - despre miticele lui Mătuși. În critica de film - despre Redford și Lelouche. În cronici și eseuri așa-zis sportive - despre Anquetil, Merck, Gațu, Dumitrache, Cantona, Santana și Federer. Și, cu totul aparte, eroic și încăpățânat, despre Progresul - clubul romanticilor care au făcut echipe mari pentru cluburi mai realiste. În toate și peste tot - despre rădăcinile umane ale gloriei recunoscute sau necunoscute. Radu Cosașu a fost și va fi un căutător al umanității ce dă și soclul statuii, și medaliile și diploma de Anonim Extraordinar.

Particulele microscopice

Drept urmare, într-o presă stăpânită de hiperbolă, Cosașu a făcut stil fără să exagereze sau să nesocotească. Și, prin urmare, n-a greșit niciodată. Adică a dat mereu "minutul și scorul" exact al vieții trăite cu pasiune. Și asta pentru că a înțeles, din primul moment și de la primul rând scris vreodată, că la baza vieților și faptelor mari stau detalii și particulele microscopice. Toate inexplicabile și toate pulsând de generozitate.

Dacă l-ar fi citit Olanda!

Cosașu a scris mereu despre bine ca putere învingătoare în orice împrejurare a vieții, inclusiv în cele mai dureroase înfrângeri. Dacă Olanda Porto-Mecanică i-ar fi citit în avans cronicile despre arta radicală și perdantă a fotbalului liber, soarta Cupei Mondiale 1978 ar fi fost alta. Căci Radu Cosașu studiase vreme de 20 de ani fenomenul Herrera-Inter și scrisese cucerit de austeritatea divină a lui Armando Picchi, primul libero perfect.

O formă de taifas elevat

Astfel construit, realismul lui Cosașu a devenit o artă profesorală de mare efect și delectare. Cosașu cunoștea în detaliu legislația secretă a vieții și sportului, dar asta nu l-a trimis spre dogmatism sau plictis. Dimpotrivă, înțelegând că în spatele fiecărui erou și al fiecărei isprăvi se găsește un om fragil cu o poveste norocoasă sau o dramă ostilă, Cosașu a făcut din scris o formă de taifas elevat, mereu vecin și în relații amicale cu literatura și filosofia. Din acest motiv, tot ce a scris Cosașu rămâne și se va citi mai departe. Acesta e darul lui Cosașu.