Alexandru Andrași (57 de ani), fost mijlocaș la FC Brașov, Steaua și Rapid, cu peste 200 de meciuri în prima ligă, vorbește deschis despre cum patronul Ioan Neculaie a intrat în vestiar și i-a obligat să piardă un meci cu echipa lui Dumitru Sechelariu
- Domnule Andrași, ce faceți?
- Implicat în fenomen, la Sfântu Gheorghe. Antrenez echipa de Under 19. Încerc să fac tot ce pot pentru a da din experiența mea tinerilor.
- Se vorbește mult de investițiile Guvernului maghiar.
- Foarte bine! De ce nu putem investi și noi în diaspora noastră?
- De unde vă vine porecla "Milițianul"?
- Eram la FC Brașov în armată. M-au detașat la Sf. Gheorghe. Ei l-au luat pe portarul Polgar și m-au dat la schimb. Fiind în uniformă și plecând de la unitate la antrenamente, am intrat așa în vestiar. Marin Barbu a zis direct: "Băi, ce-i cu milițianul ăsta aici?!". Așa mi-a rămas.
„Ne linșează! Se urcă galeria pe noi”
- Cu milițienii ați avut probleme?
- Trebuia să stăm în poziție de drepți cu Dinamo, Steaua, Victoria, Moreni...
- Blaturile asumate.
- Nu puteai să faci ceva dacă nu erai dirijat de cei care conduceau fotbalul. Veneau ordinele de la prim-secretar. Dinamo și Steaua aveau relații...
- Și totuși ați stricat un blat! Pe 6 mai 2001, la Brașov...
- Așa este, pe cinstite! Cu Bacăul, unde era Sechelariu. Fratele dânsului era secretar de stat în Guvern. Aveau nevoie de puncte ca să se salveze. Noi stăteam bine și-au venit să facă presiuni. Domnul Neculaie era băgat în construcții, Sechelariu avea investițiile pentru construcții și infrastructură. Cu o zi înainte de meci a venit Neculaie la noi. "Domnilor, asta e situația! Trebuie să înțelegem... Acum facem niște lucruri care nu sunt OK pentru toată lumea, dar trebuie să fim conștienți de lumea în care trăim".
150 de meciuriși 24 de goluri în Liga 1 are Alexandru Andrași în tricoul galben-negru al Brașovului. La Steaua a punctat de 6 ori în 38 de meciuri, iar la Rapid de două ori în 32 de partide
- A avut curaj să intre în vestiar și să spună clar că e blat?
- "Trebuie să dăm trei puncte la Bacău". Gabi Stan era antrenor și-a zis clar: Nu. 7.000 de spectatori în tribună, meci televizat. Galeria a simțit că ceva nu este în regulă și a început să huiduie, să țipe.
- Ce strigau?
- Blătuitori, nu vă e rușine... Când s-a terminat prima repriză, toată galeria a plecat spre oficială. Oamenii s-au suit pe garduri, ăia de la oficială au fugit! Jucătorii erau debusolați în vestiar, eu eram rezervă. "Bă, ce facem?". "Atenție, dacă nu ieșim cu fața curată ăștia ne linșează! Se urcă galeria pe noi și nu mai ieșim pe stadion".
„Dacă am greșit, îmi cer scuze! Așa am simțit”
- Și ce s-a întâmplat?
- După 15 minute, tot 0-0. Un șapte contra doi, Buga a călcat pe minge și lumea a luat foc. M-au băgat pe teren. Am zis clar: "Din acest moment, nu mai există blat". Îl am martor pe Alexandru Tudor, pe arbitru.
- Și ați dat două goluri!
- Suporterilor nu le venea să creadă, a explodat stadionul! Am vrut să ies cu capul sus pentru că eu am respectat fotbalul.
- Ați fost rezervă tocmai pentru că n-ați fost de acord cu blatul?
- Da, da, da! Am zis că "pentru fotbal nu voi face niciun compromis". Am avut repercusiuni mari de tot pentru că am fost oaia neagră a fotbalului românesc.
- Apărându-vă corect șansele?!
- Nimeni nu a zis public, dar toți m-au acuzat. Cum mi-am permis așa ceva, că i-am luat banii lui Neculaie. A fost și o chestie foarte delicată la două luni, când am avut o discuție tete-a-tete cu el.
- Pe marginea acestui meci?
- Da, în biroul dânsului. "Sandule, știi ce mi-ai făcut atunci?". "Domnule Neculaie, dacă am greșit, îmi cer scuze! Așa am simțit". "Este foarte corect ce ai făcut, dar vezi că pentru chestia respectivă eu am pierdut bani pe care poate îi investeam în fotbal".
„Andrași e copia fidelă a lui Lăcătuș”
- Aranjamentele astea erau clar și înainte de '89.
- Ori erai cu Dinamo, ori erai cu Steaua. Cine rămânea pe lângă se bătea la retrogradare.
- Ați prins doi președinți cu greutate.
- Pe Dumitru Dragomir, pe Romică Pașcu.
35 de aniși 8 luni au trecut de la debutul oficial al lui Andrași în prima ligă din România. Pe 6 septembrie 1987 juca în FCM Brașov - U Cluj, 1-1
- Personaje cu putere enormă?
- S-a și văzut! Mai ales la Dumitru Dragomir, care a ajuns la Ligă. Că a condus-o bine sau prost, fotbalul românesc a avut cele mai bune performanțe. Cu blaturi sau fără blaturi, au fost jucători care și-au făcut datoria.
- De la Brașov ați ajuns la Steaua. Ce însemna pentru un fotbalist un astfel de transfer și după 1990?
- Enorm! Toată lumea își dorea să joace la două cluburi. La Steaua sau la Dinamo. Eu în momentul în care am avut această ofertă a fost un lucru extraordinar. Trecuseră Lăcătuș, Balint, Belodideci, Hagi pe acolo.
- Cum s-a produs transferul?
- Avusesem niște meciuri foarte bune. Ei își vânduseră majoritatea jucătorilor după Mondial și-aveau nevoie să-și consolideze echipa. Să-și facă o formație de top. M-au văzut la un meci cu Rapid. "Andrași e copia fidelă a lui Lăcătuș. Aceeași alură, profil, putem face treabă cu el", spuneau.
- Și asta a fost tot?
- Am avut noroc că am fost selecționat și în lotul național care a plecat în China într-un turneu. Am dat bine în ea, am jucat foarte bine. Nici n-am ajuns bine pe Otopeni că la porțile de ieșire era Ion Alecsandrescu. "Sandule, mâine dimineață suntem la tine, la Brașov! Vrem să stăm de vorbă, să-ți facem contract la Steaua". Pentru mine a fost un vis!
„Mă uit și acum la gol și mă iau emoțiile”
- Ce v-a dat Steaua și n-aveați la Brașov?
- Profesionalismul! Am câștigat cu ei campionatul și Cupa, dar am plecat pentru că am avut o problemă medicală. Una foarte delicată. Un fel de fisură de tendon, m-a ținut jumătate de an departe de teren. Acolo nu puteai să stai așa mult pentru că se voia performanță. "Te tratezi, dar dacă nu poți să faci față condițiilor aducem un alt jucător". Și-atunci l-au adus pe Adrian Ilie.
- De ce n-ați acceptat să fiți rezerva lui Ilie?
- Pentru că voiam să joc! Atunci, Mircea Pascu, care era președinte la Rapid, mi-a întins o mână. Am intrat și atunci într-o chestie cu galeria Rapidului... Nu acceptau să vină cineva de la Steaua în sufletul lor. Dar m-am adaptat și le-am făcut și o surpriză în meciul cu Inter Milano.
- Când ați înscris pe San Siro!
- Da! I-am dat gol marelui Zenga, cel mai bun portar al Campionatului Mondial din 1990! Lucruri frumoase, care vor rămâne în istorie. Mă uit și acum la gol și mă iau emoțiile.
- Ați fost la un pas să mai jucați o dată cu Inter.
- La Brașov. Bine, o să se supere Ilie Dumitrescu pe mine. Ilie, zâmbește, asta-i viața! Venise antrenor. Am stat cu el în cameră, am jucat la Steaua, mai făceam și câte un șpriț. La două săptămâni după ce-a preluat echipa îmi spune. "Sandule, ești cel mai vechi în echipă. Te duci în vestiar și le spui jucătorilor că din momentul ăsta vreau să fie un respect. Să mi se adreseze cu «Mister»".
„Băi, tu ești nebun?! Băi, alo!”
- Și ce-ați făcut?
- M-am uitat așa la el și i-am zis: "Băi, tu ești nebun?! Cum adică să intru eu în vestiar și să le zic să-ți spună «Mister»? Vino tu!". "Nu, domne! Du-te și spune-le!". "Băi, Ilie... Asta e o problemă destul de delicată". Am intrat în vestiar. "Băi, alo! Când Ilie Dumitrescu intră în vestiar sau vorbiți cu el să-i spuneți «Mister»". Vă dați seama ce a ieșit în vestiar...
- Dar n-a reușit la Brașov?
- După trei etape s-a dat la o parte! Se luase în gură și cu Neculaie. Ilie a fost un tip mai rebel și spunea exact ce gândește și ceea ce dorea el să facă.
- Nu ne-ați spus de ce n-ați jucat cu Inter.
- Pentru că Ilie m-a dat deoparte. "Sandule, mulțumesc, dar nu mai am nevoie de serviciile tale". "Băi Ilie, dacă tu așa gândești... Niciun fel de problemă. La revedere, baftă, salut, dar eu nu plec". Chiar înainte să înceapă campionatul.
- Doar la dumneavoastră renunțase?
- Nu, nu. La Vasc și la încă cineva. Clubul ne-a zis să ne pregătim separat. Fix atunci a fost meciul cu Inter. Durerea a fost alta!
- Care?
- Că am cerut conducerii să fac parte din delegație, în deplasare. Și-au tergiversat lucrurile... "Că vezi, domne, că Ilie...". M-am dat la o parte, niciun fel de problemă. La meciul de acasă am fost cu o strângere de inimă pentru că puteam să-i întâlnesc la mine, la Brașov, după zece ani. Asta este soarta, viața merge mai departe, cu bune sau cu rele. D-aia Ilie nu trebuie să se supere pe mine și trebuie să zâmbească.
„Copos a scos un plic și l-a aruncat în vestiar”
- Ați lucrat și cu George Copos.
- Abia preluase Rapidul și îi spusesem într-o discuție în particular: "Am venit de la Steaua și vreau să fac performanță! Am nevoie, dacă se poate, de o locuință pentru că cei de la Steaua nu mă mai pot ține în garnizoană". "Da, da, da. Este scris totul în contract". Dar n-a vrut să-și mai onoreze contractul. La un moment dat, a fost un meci jucat de noi cu Aston Villa.
- În deplasare, cu Viorel Hizo antrenor.
- Exact. Cu câteva zile înainte i-am spus iar lui Copos: "Domne, nu vreți să vă onorați contractul? Plătesc deja din banii mei! Stau cu chirie ca să joc fotbal". Atunci i-a zis lui Hizo: "Andrași nu mai face parte din lot".
- Și?
- Aveam viză de pașaport, totul pregătit să plec cu echipa. Copos a aflat în ziua respectivă că fac deplasarea și-a venit fulger la stadion. "Dacă Andrași urcă în avion, amân deplasarea". Drum bun, baftă!
- Mai bine că n-ați fost!
- Ha, ha, ha! Mai bine, da. Au luat șapte! Apoi, când au văzut că au nevoie de mine, prin intermediari, Copos a cerut să joc. Am intrat, am jucat, mi-am făcut datoria. Apoi, ne calificam în finala Cupei Ligii. Domnul Copos promisese că dacă ajungem în Cupa UEFA și jucăm finala avem un bonus de câteva mii de euro.
- Și nu v-a mai dat banii?
- Toată săptămâna i-au fost transmise mesaje să ne dea prima! Dănuț Lupu a zis clar: "Dacă nu vine Copos în vestiar, noi nu plecăm la finală". Apare Copos, roșu de furie, noi stăteam lejer pe scaune. "Sunteți niște nesimțiți!". Ne-a făcut în toate felurile... A băgat mâna în buzunar, a scos un plic și l-a aruncat de perete. "Uitați, vă plătesc ca pe curve! Așa meritați". Și-a ieșit valvârtej. Lupu a luat banii și-am plecat la aeroport. Am intrat direct în joc, am bătut cu 5-2 și am luat și Cupa Ligii. Două săptămâni nu l-am mai văzut pe Copos la față.
„Pfaai! Scuipături, scandal...”
- E Rapid farmecul vieții?
- Da! Să vă mai zic una care mă face să fiu mândru. Ajunsesem la Rapid. Am jucat în prima etapă cu U Cluj, abia intraseră în Liga 1. Am luat bătaie cu 2-1 și eu am ratat un 11 metri. M-am băgat eu să-l bat că am tupeu. Am venit acasă, galeria Giuleștiului era însetată de victorii.
- Ca și acum.
- Nu permitea ca o echipă de Liga 2 care abia promovase să ne bată pe noi. Mai și ratasem, eram oaia neagră că venisem de la Steaua. Se adunaseră la intrare cu Geamgiul în frunte. Trebuia să trecem printre ei până în vestiar. "Nu v-ați făcut datoria", "Sunteți nesimțiți!"... Înaintea mea intrase Motroc și îi reproșaseră că "eu dorm în gară, că sunt vai de capul meu". Motroc i-a zis-o direct: "Cine te pune să dormi în gară, mă?". Pfaai! Scuipături, scandal... Apoi am venit eu.
- Și?
- M-au luat în primire! "Să te duci înapoi la Steaua, nesimțitule!". M-au urcat pe perete... A fost o surprindere atunci, dar face parte din viața fotbalistului.
- Ați schimba ceva în cariera dumneavoastră?
- Da! După ce-am jucat doi ani la Steaua, am avut o ofertă din Olanda. Impresar cred că era Mircea Petescu: "Spune-mi, că-ți iau bilet de avion și într-o săptămână plecăm". N-am avut curajul să fac pasul ăsta. Și îmi pare rău. Dacă ajungeam în Olanda poate viața era alta. Dar și fotbalul românesc mi-a dat satisfacții enorme.
3este numărul echipelor pentru care a jucat Andrași în carieră: FC Brașov (1987-1991, 2000-2002), Steaua (1991-1993) și Rapid (1993-1995)
{{text}}