Muzician și actor, Tudor Chirilă, 48 de ani, a fost invitatul ultimului podcast ”Da Bravo!” al lui Mihai Bobonete.
O incursiune în lumea amintirilor personale ale artistului. Care a implicat și referiri la familia sa. Tatăl său, legendarul ziarist și scriitor Ioan Chirilă, și fratele său, Ionuț Chirilă, care a cochetat cu meseria de antrenor.
Din copilăria ”hardcore”, în care a povestit cum se juca alături de cei de vârsta lui pe șantierele patriei, cum lua țevile pentru a-și încropi ”arme” de luptă pentru bătălia cu cornete, cum cobora în fundațiile blocurilor și se juca acolo, chiar dacă se tăiau și juleau, cum se urca până la etajul 10 al blocului ce urma să fie dat în folosință pentru diverse jocuri, Tudor Chirilă a rememorat un episod când s-a răzbunat pe fratele său, cu 8 ani mai mare.
Și eu am încercat să dărâm statuia tatălui și a mamei. Orice făceam era clar că am fost ”pila” cuiva. Când am făcut Vama Veche, eram superfericit pentru că făceam ceva ce nu avea nicio legătură cu tata și cu mama. Ne-am întâlnit patru găligani, nebuni, diferiți, bețivi, demenți
Tudor Chirilă
„Important e să știi s-o încasezi!”
Artistul a trecut în revistă, amuzat, situațiile. ”În relația cu frate-miu, am aflat că cel mai important pentru un băiat, bărbat, e să știi s-o încasezi! Am luat bătaie multă. Eram și mai băgat în seamă de ai mei. Era diferență de 8 ani între noi, probabil, primeam mai multă atenție.
Frate-miu avea o iubire a vieții lui, așa cum se întâmplă între 16 și 20 de ani. Și avea o pungă plină cu bilețele de dragoste, la care eu nu aveam acces, nici nu mă interesa prea mult.
Bilețele primite de la iubita lui, puse frumos într-o pungă, legate cu elastic. Eu știam unde sunt. Am fost bătut din nu știu ce motiv, probabil, justificat din punctul de vedere al fratelui meu. Am decis să mă răzbun”, a rememorat Tudor.
A ascuns toți pantofii din casă
Continuarea e savuroasă. „Am luat punga de bilețele și le-am aruncat pe geam! Mă duc la dulapul tatei, iau toți pantofii din casă și-i ascund acolo! Și pantofii lui frate-miu, și ai mamei, toți.
Am plecat pe la ora 02:00-03:00 după-amiază, m-am întors la ora 09:00 seara. Sun la ușă. Tata, un munte de om, iar frate-miu ca un câine în spatele meu: "Dă-te că-l omor, dă-te că-l omor!".
M-a salvat tata. A fost o victorie a mea. Trebuia să se ducă la întâlnire și n-a mai putut. S-a dus doar în picioarele goale până jos, să culeagă bilețele. Asta a fost răzbunarea mea”, a mărturisit Tudor Chirilă.
Nu concepi acum ca un copil de 7-8 ani să se ducă neînsoțit cu alții de vârsta lui pe șantier să se joace acolo. Ai putea spune că a fost o copilărie periculoasă, dementă, e uimitor că am supraviețuit. Te urcai la etajul 10 în clădiri, te uitai în jos, nu era niciun marcaj. Umpleam țevile cu carbit, bubuiau alea, puneam cartușe pe linia de tramvai
Tudor Chirilă
{{text}}