Cehul Panenka a intrat în istorie, olteanul Andrei Ivan va fi încă un exemplu de fotbalist care aruncă la gunoi munca echipei. Nu ratarea este revoltătoare, ci indolența.
Suntem în data de 20 iunie 1976 la Belgrad, pe stadionul Steaua Roșie, unde se dispută finala Campionatului European de fotbal dintre Cehoslovacia și Republica Federală Germania.
Pentru că la finalul celor 90 de minute și al prelungirilor scorul a fost egal, 2-2, s-a trecut la executarea loviturilor de departajare. La penalty-uri, în limbaj popular.
Nici măcar brazilienii
S-a mers cap la cap până la ratarea lui Uli Hoeness, așa că lui Antonin Panenka îi revenea misiunea să facă Cehoslovacia campioană europeană transformând penaltyul decisiv.
A făcut-o și a intrat în istorie de două ori, pentru că a executat lovitura de pedeapsă într-o manieră necunoscută până atunci, lovind ușor sub minge și trimițând pe centrul porții. Nici măcar brazilienilor nu le trecuse așa ceva prin cap până atunci. Iar portarul a fost victimă sigură fiindcă prin tradiție urma să își aleagă un colț, plonjând în stânga sau în dreapta.
Doar Kovacs și Popa
Călătorim în timp și ajungem în data de 30 aprilie 2023 pe frumosul și modernul stadion "Ion Oblemenco" din Craiova. Oltenii își joacă ultima șansă matematică de a se menține în lupta pentru titlu contra FCSB-ului, iar scorul este 1-0 pentru Compagno și compania.
Pe final de meci, se dictează penalty la un henț în careu văzut doar de arbitrul Istvan Kovacs și confirmat de "VAR-ul" Cătălin Popa.
Clubul select
După clasicele minute de verificare a corectitudinii acordării penaltyului (un simulacru, era limpede că Popa nu va avea tupeul să întoarcă decizia lui Kovacs), Andrei Ivan poate executa în sfârșit lovitura de pedeapsă. Pedeapsa lui.
- Pentru a fi responsabilizat, lui Andrei Ivan i s-a dat și banderola de căpitan al Craiovei (foto: Cristi Preda)
- Antonin Panenka a jucat 59 de meciuri pentru naționala Cehoslovaciei (foto: Imago)
La fel ca Antonin Panenka, și Ivan urmează să intre în istorie. Să intre tropăind în clubul restrâns al celor mai proști executanți de penalty-uri. Nu s-a împiedicat, nu a alunecat, așa ar fi avut o scuză. Pur și simplu a lovit cu călcâiul mingea, nu cu vârful ghetei. Iar mingea, săraca, a trecut țopăind pe lângă bara din dreapta lui Târnovanu.
Teatru ieftin
Caraghioslâcul absolut al execuției a provocat o liniște de catedrală pe stadionul din Bănie. Care deși plin ochi, oricum nu se prea omorâse cu firea ca la ceas aniversar să își susțină favoriții.
A urmat teatrul obișnuit al executantului, care, stând pe vine, și-a ascuns fața în mâini, și a sugerat că ar jeli defuncta execuție. Lumea se duce după fentă la astfel de scenete, așa că Ivan s-a metamorfozat imediat în victimă a presiunii meciului și a smocurilor rebele de gazon.
Iar dacă vii și spui că a executat în bătaie de joc, că în asemenea momente se vede seriozitatea fotbalistului, nu doar presupusul lui talent, se cheamă că ești insensibil. Că nu ești empatic, dom’le, că nu înțelegi trăirile intense ale fotbalistului.
L-a trădat șmechereala
"Scărița" la penalty se numește astăzi și Panenka din motive care nu mai trebuie explicate. Îmi veți spune că putea rata și Panenka. Da, dar era puțin probabil. Cehul a avut curaj, dar unul asumat care era fundamentat pe elementul surprizei absolute.
Ceea ce nu este cazul cu olteanul nostru, care s-a bazat pe o execuție șmecherească, din care a ieșit una ridicolă. Penalty-ul cu jumătate de lat, jumătate de călcâi al lui Ivan nu se va numi nicicum, ci va fi doar încă un exemplu despre cum nu trebuie bătută o lovitură de pedeapsă de transformarea căreia depinde munca întregii echipe. Dacă execuți la mișto, de miștouri ai parte. Felul în care tratezi executarea unei lovituri de la 11 metri spune mai mult decât orice despre personalitatea unui fotbalist.
Altfel, aș zice că acesta a fost cadoul lui Ivan pentru cei 40 de ani care se împlineau de la semifinala cu Benfica. O lovitură de pedeapsă.
{{text}}