Iuliu Hajnal (71 de ani), jucătorul de legendă de la Târgu Mureș, cu 381 de meciuri și 77 de goluri în prima divizie, dezvăluie motivele pentru care a preferat să joace doar pe plan local deși a fost momit de mai multe ori spre București
- Domnule Hajnal, statutul ăsta de echipă mică a Armatei v-a blocat să câștigați titlul în 1975?
- Sută la sută! Cei care au fost acolo știu foarte bine ce s-a întâmplat... Să fii campion de toamnă cu șase puncte avans și să mai faci în retur doar cinci, asta spune ceva. Era noaptea generalilor. Am fost doar vicecampioni... Asta a fost.
- Dar n-ați rămas cu un gust amar?
- Evident. Atunci am pierdut cu Steaua cu 3-2, iar anul următor cu 10-2, după ce conduceam cu 2-1... Asta spune multe.
- Nu v-au trecut deloc pe la ureche informații...
- Eu eram copil, erau alții care decideau. Nu decideam eu. Eu nu jucam pe fals, ci la puterile mele.
- Era așa de mare implicarea politicului?
- De la Nicu Ceaușescu până la Valentin Ceaușescu, toți generalii își plângeau cariera. Asta era... Așa era și noi am acceptat. Am acceptat să fim fratele mai mic. Dacă nu era armata în Târgu Mureș, nu exista echipă aici! Era singura șansă să existe o formație.
- Dragostea și atașamentul de familie v-au ținut doar în Târgu Mureș?
- Păi, da. N-am încercat niciodată să plec de aici. Au fost momente în care puteam să plec. Am avut oferte foarte serioase pe care le-am refuzat. Ofertă chiar de la ministrul apărării. Steaua m-a luat cu japca și-am zis nu! N-am vrut să plec.
- Și, analizând cu mintea de acum?
- Am avut ofertă de trei ori de la Steaua și acum regret! Regret foarte mult.
- Deci...
- Regret fiindcă pentru cariera asta aveai nevoie de o echipă mare. Nu poți compara Steaua cu ASA Tg. Mureș. Eu și acum zic că a fost cel mai titrat club, alături de Dinamo, unde aveai toate condițiile ca să faci performanță. Vă dați seama cât am muncit eu ca să ajung la echipa națională și cât trebuia să muncesc la Steaua?!
- Mult mai mult, deși poate nu era tocmai normal.
- Acolo, la fiecare meci erau 30 de ziariști, televiziunea tot. Aici aveam un ziarist și un crainic...
- Dar de ce ați refuzat Steaua de atâtea ori? Exista și un alt motiv?
- Eu de la 14 ani am trăit și locuit perioade scurte în București, fiind în echipa națională de juniori. Am văzut foarte multe și dacă spun unele lucruri...
- Adică? La ce vă referiți?
- La atâtea familii sparte! Mi-era oroare să ajung cu familia mea la București. Cine are istorie fotbalistică poate să numere pe deget câți fotbaliști și-au păstrat nevasta până la 50 de ani. Bine, tot n-am scăpat și am divorțat după zece ani. Acum sunt la a doua căsnicie, am doi copii și facem curând 45 de ani de căsnicie.
{{text}}