Mihai Rotaru a mărturisit că după ratarea penalty-ului cu FCSB, Andrei Ivan i-a scris la ora 02:00 că îi pare rău. Regretele exprimate prin WhatsApp șterg o mare parte din vinovăție. Nu cumva însă o amplifică?
Patronul oltean vrea să ia de pe umerii echipei sale presiunea eșecului cu FCSB. Așa se spune acum la acțiunea de a-i liniști pe ai tăi. "Iei presiunea". De fapt, o preiei, că de luat, presiunea se ia la vulcanizare. Doi cu cinci pe față, bossulică, să fie umflate bine, da?
Send regrete
La câteva zile de la acea ciudată execuție (și ratare) a penalty-ului, Mihai Rotaru a mărturisit la "Fotbal Club" de pe Digi Sport că Ivan i-a dat mesaj la ora 02:00, în noaptea de după meci. Că i-a scris că îi pare rău, că știe că a dezamăgit și așa mai departe.
Andrei Ivan (foto: Imago)
Niște regrete care primesc comanda "send" pe numărul șefului, aflat la loc de cinste în agenda telefonului. Posibil chiar la capitolul "cele mai accesate", pe care aplicația verzulie îl poate evidenția.
Părerile de rău sunt obligatorii
Probabil că Andrei Ivan și-a exprimat regretele și față de colegi, în vestiar, și față de antrenorul care l-a uns căpitan de echipă. E de presupus că părerile de rău au ajuns și la cei aproape 30 de mii de suporteri din tribune, dar și la fanii olteni care s-au uitat la meci. Dar la trei-patru ceasuri de când mingea trimisă de el din penalty a trecut pe lângă poartă, Andrei a vrut neapărat ca patronul său să fie la curent cu regretele sale. Să nu cumva să aibă impresia că nu se căiește suficient, în raport cu "fapta comisă".
Ideea de "familie"
Povestind pe micul ecran emoționantul episod nocturn (un jucător care-și informează patronul cu privire la regretele față de o ratare monumentală), probabil că Mihai Rotaru a vrut să ne transmită cât de strânse sunt legăturile sufletești din sânul colectivului pe care-l patronează. Fraze din seria "Suntem o familie", "Și la bine, și la rău" și așa mai departe. Așa o fi, dar e normal să fie așa?
Și alții au WhatsApp
Să ne imaginăm (e greu de imaginat, dar se mai întâmplă, deși foarte rar) că Benzema ar rata un penalty decisiv pentru Real. Vă trece prin cap că la ceasurile două din noapte i-ar scrie un mesaj lui Perez, știi, don Florentino, îmi pare rău că am dezamăgit? Și că Perez i-ar răspunde, lasă, Karimel dragă, nu-i nimic, te înțeleg, facem un grătar, chemăm și televiziunile, să vadă lumea că suntem o familie?
Dacă ar fi o astfel de situație, Karim n-ar cuteza să corespondeze nocturn nici cu Perez, nici cu Ancelotti, nici cu fiul secund al acestuia, nici măcar cu team-managerul Chendo, fostul fundaș dreapta, care e și el măcar o "legenduță" pe "Bernabeu".
Căința se subînțelege
De regulă, într-un fotbal normal (nu-l mai numim nici "civilizat", nici "dezvoltat", pentru că ambele comparații ne dezavantajează), nu-i dai noaptea mesaje patronului. Mai mult, nici ziua nu-i prea dai. Nu-i dai deloc. Dacă ai ratat cumva un penalty decisiv, el, patronul, știe că-ți pare rău, că doar n-o să-ți pară bine. Sunt lucruri care în filosofia fotbalului normal (cel descris în paranteza de mai sus) se subînțeleg. Ție îți pare rău, patronul știe că-ți pare rău și cu asta, basta! Nu mai e nevoie de mesaj.
Cocoloșeala
Când însă, în dorința de a arăta ce zid de monolit sufletesc înconjoară clubul și echipa, patronii îi mângâie pe cap pe jucători, îi cocoloșesc, îi invită în concedii comune prin arhipelagurile grecești, când fotbaliștii și conducerea răsucesc împreună coastele de pe grătar, asemenea elemente de corespondență electronică nu mai înseamnă nimic insolit. Ba poate că ar fi fost un act de netolerat ca Ivan să nu-și exprime în scris regretele nocturne, iar apoi patronul să le povestească public. Ce-am fi crezut noi atunci? Că ei nu sunt o familie? Iată că sunt, mesajul o dovedește din plin!
{{text}}