Încă un sezon ratat de CSM

După sfertul de finală pierdut în fața lui Esbjerg devin din nou actuale discuțiile despre sensul acestei echipe finanțate de Primăria Generală a Bucureștiului

Se împlinesc 7 ani de când CSM București câștiga Liga Campioanelor la handbal și 5 ani de când nu a mai reușit calificarea în Final 4. E drept că se poate și mai rău, căci comemorăm aproape 50 de ani de la ultimul nostru titlu mondial cucerit în 1974 la Berlin.

Încă un sezon ratat

Recenta dublă înfrângere a "tigroaicelor" din sfertul de finală cu Team Esbjerg (28-32 în Danemarca, 31-33 la București) pune capac încă unui sezon ratat. Fiindcă asta este, un sezon ratat. Iar în context, chestia asta cu "tigroaicele" mi se pare o glumă. Nereușită.

Un articol care trebuie citit

Colegul Costi Prună a scris un superarticol ("De ce a ratat CSM calificarea? Nu arbitrii au influențat rezultatul, ci erorile și temerile din jocul vicecampioanei României") în care explică documentat de ce pentru al cincilea an consecutiv CSM nu prinde finala celor 4 mari de la Budapesta. O face cu statistici solide și cu observații de om care consumă handbal de niște decenii.

Recomand călduros articolul atât pretențioșilor cititori care acuză nivelul scăzut al presei sportive, cât și, sau mai ales, celor de la CSM. Începând cu domnul antrenor Adi Vasile, continuând cu doamnele jucătoare și încheind, dar nu în ultimul rând, cu conducerea clubului finanțat de Primăria Generală a Bucureștiului.

O fisă de 4 milioane de euro

Tema finanțării acestei echipe nu poate fi ocolită, iar prezența primarului Nicușor Dan în tribunele Polivalentei o face din nou și din nou actuală. Iar dacă îmi spuneți că este o temă populistă, că bucureștenii consimt fericiți ca Dembele să iasă la pensie de la PMB, iar frumoasa suedeză Evelina Eriksson să ne privească cu ochii ei albaștri după ce reușește procentaj 0% mingi apărate, atunci totul e OK.

Vorba lui Costi, mai băgăm o fisă de 4 milioane de euro și mergem mai departe. Poate la anul, iar dacă nu la anul, la anul și la mulți ani! În fond, ce mari lucruri se pot face pentru infrastructura Bucureștiului? La prețurile de acum, ar ajunge probabil doar de o bidinea cu var pe copacii din Herăstrău și Cișmigiu. Nu și de asfaltat aleile care seamănă cu craterele făcute de bombe la Bahmut.

Care este viitorul

Dar ne îndepărtăm de subiect. Iar acesta este viitorul echipei. Una scumpă și neperformantă la nivel internațional. Când ai o poartă apărată pe rând de franțuzoaica Laura Glauser și de norvegianca Marie Davidsen, când centrii se numesc Zaadi și Omoregie, iar interii dreapta sunt de nivelul Cristinei Neagu și al lui Emilie Arntzen, lot căruia i se vor alătura din sezonul 2023-2024 jucătoare ca Trine Ostergaaard sau Vilde Ingstad, atunci te aștepți ca acest conglomerat multinațional de campioane olimpice și mondiale să producă mari rezultate. Nu ratări lacrimogene.

Dar greșelile voastre, Cristina?

Îi înțeleg supărarea Cristinei Neagu, care a tras cât a putut de ea și de echipă. "Messi al handbalului feminin" (obositoare și nepotrivită comparație!) a acuzat vehement arbitrajul spaniolilor Javier Alvarez Mata și Yon Bustamante Lopez, cu referire expresă la eliminările definitive ale Crinei Pintea (justificată) și Emilie Arntzen (nejustificată). Din păcate, niciun cuvânt însă despre abundența de pase greșite, inclusiv ale ei, nicio referire la acel imaculat "0" din dreptul contraatacurilor ori despre radamentul mediocru al eficacității (21 de goluri din 48 de aruncări).

Noi, finanțatorii

Mi-ar plăcea să cred că toate aceste lucruri și multe altele vor face obiectul unei analize profesionale aplicate. A team managerului Cristina Vărzaru, a antrenorului Adi Vasile, a Cristinei Neagu. Ședință la care să fim invitați și noi, finanțatorii involuntari ai "proiectului" prin reprezentantul nostru, primarul Nicușor Dan. Vizualizați?