Care este adevărata Steaua?

De câte ori vine 7 mai, primesc sărbătoarea cu un zâmbet. Oare ce-ar mai fi de sărbătorit la aproape 40 de ani de la singurul succes complet al fotbalului românesc? 

Până și Duckadam declară că s-a spus tot. Cred că și el este plictisit de modul în care tragem de legenda sa. Anul acesta, sărbătoarea l-a prins în tribune la CSM, iar crainicul sălii a avut inspirația să-i anunțe pe el și pe Belodedici în singurul moment în care CSM a condus cu două goluri. Iar sala s-a umplut de un fel de urale-isterie. Dar ce sărbătoreau acești oameni? Și cum se uită ei la împărțirea celui mai mare brand de sport de la noi, Steaua București?

De ceva vreme, societatea noastră află periodic despre dezbaterea juridică în căutarea unui verdict: cui aparține brandul Steaua? Cu continuarea sa de ultimă oră: poate un club departamental, finanțat din bani publici să facă parte din Liga profesionistă de fotbal? Dezbaterea aceasta este atât de lungă și de prezentă încât a ajuns să se învârtă în jurul cozii în așteptarea unui verdict general acceptat. Iar fraza cel mai des întâlnită este brandul Steaua aparține CSA sau brandul Steaua aparține FCSB. Este asta, însă, chiar atât de important?

Pentru a găsi răspunsul la această întrebare este necesar să stabilim cu exactitate ce este un brand. Sau măcar cât mai aproape de știința marketingului. Chiar pe data de 7 mai l-am întrebat acest lucru pe Lorand Balint, expert în marketing și marketing sportiv, în programul Out of the Box de la Europa FM. 

Iar răspunsul nu ține nici de CSA, nici de FCSB. În fapt, brandul este imaginea pe care o companie, firmă, produs, corporație sau echipă o crează în mintea celor care o știu. Respectiv, brandul Steaua nu este la Talpan sau Becali, ci în mintea suporterilor din România, respectiv a jumătate dintre iubitorii fotbalului.

Și, împreună cu Lorand Balint, am făcut un experiment. Ce imagine ai în minte când spui Steaua? Păi, sunt câteva lucruri: roș-albastru, legende, Duckadam, Lăcătuș, Balint, Pițurcă, Cupa Campionilor, campioană, Ghencea, succes, reprezentare în străinătate. Și, poate în altă măsură, Middlesbrough, Becali, Olăroiu, scandal.

Toate acestea sunt împărțite astăzi între CSA și FCSB. Fiecare primește câte ceva. Împart culorile, împart legendele, împart scandalurile. Dar niciuna dintre ele nu mai are parte de succes. Niciuna nu este campioană. Niciuna nu ne reprezintă cu succes în afară. CSA pentru că nu are competiție și nici posibilitatea să acceadă la cea mai importantă, FCSB pentru că a renunțat în dispreț la reprezentarea internațională. Și, dacă e să spui un lucru sigur, niciuna nu are succes cu adevărat.

Or, succesul și reprezentarea internațională erau temelia brandului Steaua. Acestea au atras în zeci de ani milioane de suporteri alături de echipă. Iar astăzi eforturile lipsesc cu desăvârșire, sunt inutile sau imposibile. Brandului Steaua îi lipsesc elementele constitutive, iar acesta este un teren gol. De fapt, adevărata competiție, cea pentru mințile și inimile oamenilor, nici nu se poartă între cele două forțe. 

În realitate, pentru tot acest spațiu, concurează mai multă lume: Farul, CFR, Craiova, Rapid. Și, după cum mi-a spus Lorand Balint, oamenii au nevoie de Steaua, de asta uralele la adresa lui Duckadam, dar mai ales au nevoie de succesul reprezentat de Steaua. Prima dintre cele două care va ocupa acest teren va fi adevărata Steaua. Iar dacă niciuna nu performează teritoriul va fi lăsat altcuiva. Brandul va fi un pic de istorie.