Marius Croitoru (42 de ani) a început cariera de „pricipal” la FC Botoșani acolo unde a antrenat trei sezoane.
După ce nu s-a înțeles cu Valeriu Iftime pentru prelungirea contractului, tehnicianul a plecat și-a semnat cu FCU Craiova unde a rezistat doar 13 meciuri în Liga 1. Apoi a ajuns la FC Argeș, unde după doar 14 runde a demisionat. Acum e liber de contract și sunt șanse din ce în ce mai mari să revină la Botoșaniul de suflet.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Marius, după ce-ai terminat-o cu fotbalul ai început să antrenezi.
- Domnul Iftime mi-a dat șansa asta. Am avut raporturi fantastice, o relație de când eram fotbalist. Chiar dacă am plecat la Timișoara și un an de zile n-am vorbit deloc.
- De ce?
- Era supărat că am plecat, dânsul nu voia să mă lase, dar am ținut neapărat să plec. Abia după un an de zile am reluat legătura, când a venit el la Timișoara și ne-am întâlnit. Am stat de vorbă și am făcut planul. Abia după un an am ajuns antrenor la Botoșani.
- Unde ai stat cel mai mult.
- O perioadă fantastică! Pentru ocazia asta o să rămân recunoscător toată viața. Pentru curajul pe care l-a avut! Era investiția dumnealui și nu poți să te joci. A riscat și cred că m-am ridicat la nivelul așteptărilor.
- Ați avut ceva performanțe acolo.
- După primul an am mers în play-off, am jucat în cupele europene, în anul doi din nou în play-off, iar în cel de-al treilea am pierdut play-off-ul la ultimul meci. Plus jucătorii pe care i-a produs Botoșaniul an de an. Nu este deloc ușor să pierzi în fiecare perioadă de transferuri câte trei, patru jucători. Pierdeam numai titulari!
Sunt foarte mulți antrenori care au terminat-o cu fotbalul și-am ajuns direct la antrenorat. Majoritatea așa au făcut, n-au făcut ucenicie. Este o meserie de vocație, o ai sau nu o ai. Nea Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari antrenori români n-a stat să facă antrenamente cu juniori ca mai apoi să treacă la echipa mare. Oli la fel a pornit cu FC Național. Vorbim de oameni care au trofee și câștigă. Un antrenor are o filozofie când câștigă trofee
Marius Croitoru, antrenor
- Dar voi, Marius, cum reușeați să...
- Vreau să vă spun ceva. În perioada mea de copil mă duceam să joc fotbal în curtea școlii și nu găseam loc. În zece școli din Giurgiu nu găseam loc! Și așa era în toate orașele, vă dați seama ce masă de selecție era?
- Acum s-a ales praful de tot.
- Acum totul a dispărut! Făceam antrenamente la juniori, apoi ajungeam la unu sau două noaptea acasă. Jucam fotbal toată ziua... Așa ne dezvoltam abilitățile, că jucam și cu ăla mare, ăla mic, ăla mai rapid sau mai bătrân.
- Erau și alte vremuri.
- Da, dar în curtea școlii te adaptezi! Ceea ce pe foarte mulți i-a ajutat. Pe când acum încercăm să le dăm forțat, fără să se dezvolte ce e de la natură normal. Dacă știe să dribleze, lasă-l să dribleze! E greu să-i înveți pe alții. Poți să stai și 24 de ore pe teren că nu poți să-i înveți pe alții ce știu cei cu dribling.
- Revenind la tine, acum ești liber de contract după experiența eșuată la FC Argeș.
- Era mai bine să aștept o perioadă și să mă așez. Am greșit că am fost la FC Argeș! Era o echipă cu un profil diferit față de ce voiam eu. Am crezut că pot să schimb, să aduc anumiți jucători care să schimbe ce-mi doream.
- Și n-ai reușit.
- Timpul era foarte scurt și n-a fost cea mai inspirată alegere a mea. Îmi pare rău... E clar că greșeala îmi aparține mie. Eu am acceptat să merg la Pitești și trebuia să mă gândesc mai mult și să analizez mai mult profilul jucătorilor, al echipei. Îmi doresc din tot sufletul să se salveze de la retrogradare.
{{text}}