Contraspionaj cu Hagi

Farul a mai făcut un pas micuț către titlu, Gică a dat recital și a măturat iar cu cei care îndrăznesc să îl laude. 

După „Să aștepte satelitu’!”, acum „De ce mă filmezi? Mă spionezi? Ăsta e spionaj!" Plus niște înjurături adresate „spionului” de Gică Hagi. Cameramanului, adică. Omul avea într-adevăr tupeul să îl filmeze. Conform fișei postului și contractului dintre Liga Profesionistă și deținătorul de drepturi TV. Că nu îl filma în budoar. Dar ce mai contează?

Îl lauzi, ți-o iei!

Se întâmpla la finalul întâlnirii Craiova-Farul 1-1, meci cu accente dramatice la capătul căruia constănțenii, în inferioritate numerică, supraviețuiseră și câștigaseră totuși un punct. Recitalul antrenorului liderului a continuat la interviul-fulger. 

Unde Hagi a tunat și a fulgerat la adresa reporterilor, care, ca de obicei, se străduiau să îi intre pe sub piele. Ca să nu îi trimită la plimbare. Cu cât îl perii însă mai tare, „Regele” te ceartă și mai abitir. Țâfna crește proporțional cu mingile ridicate la fileu.

Îmi dați și mie voie să vorbesc?

Sunteți supărat?, sună timid prima întrebare. Eu nu sunt supărat!, vine replica pe un tom iritat. Felicit echipa că știe să sufere și am obținut un punct cu o echipă bună, care și-a creat o sută de ocazii. 

Și care a avut un om în plus și un penalty care nu a fost. În acest punct, lui Hagi i se pare că este contrazis, deși reporterii nu apucaseră să îl mai întrebe nimic. Cu un penalty care n-a fost, după cât mă pricep eu. A atins mingea, apoi a căzut Așa cred eu. 

Dacă greșesc, îmi pare rău. Dar îmi dați și mie voie să vorbesc? Am jucat și eu fotbal!

Dialogul-monolog

Dar pe Alibec, care a luat roșu și nu va mai putea evolua până la sfârșitul campionatului, sunteți supărat?, vine altă întrebare. Alibec ne-a ajutat să ajungem până aici, acum trebuie noi să îl ajutăm pe el, replică spionatul. Și dialogul-monolog a continuat în aceeași notă, cu Gică certându-i pe cei care nu îl laudă suficient pe Aioani, eroul meciului de la Craiova. 

Săgeți aruncate în toate direcțiile, ca la Podul Înalt. Să omoare spahii și ienicerii care nu apreciază munca de la Farul. Ce relevanță mai are că reporterii tocmai îl lăudaseră pe portarul Farului cu altă întrebare cu răspuns inclus?

Trezirea la realitate

Obișnuit cu tonul ăsta de atâția și atâția ani, al lui Hagi, dar și al altora, trecusem cumva peste. E la cald, e și el apăsat. Tensiunea meciului, presiune, griji. Clișeele din astea care îți intră pe nesimțite pe sub piele. Ca niște căpușe. M-a trezit cineva foarte apropiat, care nu are ab-so-lut nicio treabă cu fotbalul. 

Și care, din întâmplare, se afla lângă mine în timpul interviului. Îmi zice: „De ce este așa scârbos? Nu poate să răspundă civilizat? Mi se pare o lipsă de educație”. Buum!, vorbele îmi cad în cap ca o găleată cu gheață. Mai țineți minte jocul Ice bucket challenge? 

Carevasăzică, așa se vede din exterior. Iar noi ne-am obișnuit să o încasăm, ca într-un joc cu perversiuni. Poate ar fi timpul să revenim la o relație mai sănătoasă.

Ar fi prea frumos

Sigur că nu îl mai schimbă nimeni pe Hagi la 58 de ani. Poate că nici pe noi. Dar ar fi frumos ca între un om care muncește în și pentru fotbal cu o pasiune vecină cu obsesia și cei care spun povestea pasiunii acestui om să existe un parteneriat bazat pe respect. 

Așa ar fi frumos. Sau ar fi prea frumos, ca să îl parafrazăm pe Ioan Chirilă.