Se subînțelege că frumoasa ascensiune a FCSB, care a ajuns la un singur punct de Farul, se datorează prioritar echipei. Colectivului. În mod special însă, celor mai buni dintre cei buni, adică portarului Târnovanu, componenților liniei mediane, cu Olaru pe post de dirijor, golgheterului Compagno și, cu precădere, lui Florinel Coman. Recunoscut drept liderul formației, sufletul ei.
Nu-i vreun bilet de favoare, e o constatare obligatorie aceea că Florinel trebuie socotit astăzi nu doar cel mai important fotbalist al trupei din Berceni, ci al întregii SuperLigi. Recomandat de 8 goluri și 7 assist-uri, el a fost ales deunăzi, inclusiv prin votul specialiștilor, jucătorul lunii aprilie.
Când nu apare pe lista marcatorilor, îi ajută pe ceilalți s-o facă, fiind mijlocașul ofensiv care trage echipa după el. O ridică și o mobilizează. E factorul determinant, cartea câștigătoare.
Evlavios, Gigi Becali a explicat în stilu-i caracteristic transformarea lui Florinel, în urmă cu puține luni doar un om de pluton, lăsat adesea pe banca de rezerve! "L-a schimbat Dumnezeu. S-a trezit noaptea la ora 3, a citit în biserică, s-a împărtășit. A zis și el că l-a schimbat credința", s-a exprimat latifundiarul.
Însuși Florinel l-a confirmat pe (fostul?) patron prin declarația "M-a ajutat foarte mult credința". Iar orice creștin ortodox, între care și autorul prezentelor rânduri, ar trebui să se bucure descoperind că Fl. Coman a găsit în credință o sursă de liniște și de echilibru. De ambiție și de vigoare.
Aducând detalii în plus, iată însă că Mihai Stoica a pus verva excepțională a lui Florinel și realizările sale pe seama modului exemplar în care se pregătește acesta. În care transpiră: "Lucrează poate cel mai bine din toată echipa. Merge seara și face antrenamente suplimentare, antrenamente grele... Nu-i plăcea să se antreneze, acum își dorește să se antreneze mai mult decât i se oferă posibilitatea și asta se vede în joc... Și sub aspect mental, a depășit anumite bariere".
N-are rost să mai lungesc vorba, așa-i? Rezultă din cele expuse că, deși s-a apropiat de religie, Florinel e, mai presus de orice, un luptător ce merită aplaudat și luat drept model. Unul care a învățat să prețuiască munca și să i se dedice, ba și într-un moment în care termenul respectiv, ieșit din modă, pare să-i deranjeze pe destui. Ori chiar îi deranjează.
Din acest motiv și insist că până să fie socotit un cucernic, Florinel Coman trebuie considerat un truditor. Pentru care nu există bătălie dinainte pierdută, asta și e cheia succesului. Ori măcar una dintre ele.
{{text}}