Dinamo altfel

Victoria cu 3-0 în derbyul cu Steaua a fost răsplata pentru o echipă care împreună cu antrenorul ei se scutură de mediocritate cu fiecare meci. Adversarul a fost un zombi care se visează soldat universal

Orice antrenor care se respectă puțin încărunțește sau chelește într-un an cât alții în zece. Ovidiu Burcă a ales prima variantă, dar nu-i timpul trecut nici pentru a doua. Spre deosebire de ce anume gândesc cei care nu gândesc, fotbalul nu este o activitate care se bazează exclusiv pe picioare. Dacă știți vreun antrenor care nu arată mai bătrân cu 10 ani decât este în realitate să mi-l arătați și mie.

Strania aventură a lui Burcă

Atunci când Burcă a preluat Dinamo, echipa se afla în stare de descompunere. Retrogradare, dezastru financiar, dezagregare din cauza plecării în masă exact a jucătorilor care contribuiseră substanțial la retrogradare. Răuță, Torje, Cosmin Matei, Rici Grigore, Geani Crețu, Vlad Morar. Numai viteji. Ce încerca Burcă, părea nu o aventură, ci un mod straniu de a-și compromite cariera de antrenor înainte de a începe. Omul vorbea despre muncă, despre unirea forțelor, stare de spirit. Nu l-a luat nimeni în serios.

La treabă!

Poate doar jucătorii, spre lauda lor. Patriche, Bani, Amzăr, Giafer, Bordușanu, Moura, Borcea, Buleică, frații Irimia. Ce mai rămăsese pe acolo după prima retrogradare în 74 de ani de existență. Nu sunt niște mari fotbaliști, unii, ca Patriche sau Moura, au o vârstă. Dar alături de antrenorul lor s-au înhămat la o treabă. Și-au făcut meseria altfel decât ca pe o corvoadă. Asta a reușit Ovidiu Burcă, să redea demnitatea profesională unor tineri blazați înainte de vreme. Să îi întinerească pe vârstnici.

Fotbal și stare de spirit

Marii specialiști vor strâmba din nas. Gata, i-ați făcut mari și pe ăștia, pe Bani și pe Ghezali, pe Iglesias și pe Florescu. Îi ciopliți statuie lui Burcă. Ce mare lucru a reușit? Păi, pe Steaua asta unde Talpan calcă pe urmele lui Becali și mai are puțin și-i dă în plic echipa lui Oprița, pe Steaua asta o bătea oricine! Nu aș fi așa sigur. 

Știu însă că am văzut un meci bun, da, la nivelul ligii secunde, în care Dinamo a arătat lucruri interesante din punct de vedere fotbalistic și o stare de spirit pe care nu am întâlnit-o la posibilii ei adversari din foarte probabilul baraj de promovare: UTA, Chindia sau FC Argeș. Acesta ar putea fi argumentul lui Dinamo. Entuziasmul hrănit din muncă împotriva rutinei și autosuficienței.

Alunecarea lui Bani

Căci aceiași experți pe care i-am invocat mai înainte nu îi dau nicio șansă lui Dinamo într-o viitoare confruntare cu repetenții primei ligi. Zici că de acolo vin niscaiva balauri cu trei capete fotbalistice. Să nu îndepărtăm totuși de idee. Metamorfoza unei echipe care acum câteva luni provoca mila. 

Contra Stelei a armatei nimănui, Dinamo a jucat un fotbal generos, în viteză, mereu cu fața spre poarta adversă. Fotbal șampanie cum a zis simpaticul Bani simultan cu o alunecare la stelistul Balgiu în timp ce dădea interviul pentru televiziuni. Tare intrare, dar cred că în spiritul jocului.

Cum se mai schimbă oamenii!

Spre deosebire de Marius Lăcătuș, prezent în studio la Fotbal Club, mie mi-a plăcut tupeul micuțului atacant dinamovist. Care nu s-a pierdut în banalități și nu a recitat poeziile cu forța grupului. Apropo, cum se mai schimbă oamenii cu trecerea anilor! Păi, cine îl acuza de obrăznicie pe Bani? Cine îi ținea lecții de cumințenie? Nu cumva cel care încă de la începutul carierei a făcut marcă înregistrată din tupeu și răutate? Că dacă lucrurile ar fi stat altfel și nea Marius se ține după gât cu adversarii nu ar fi fost poreclit "Fiara", ci părintele Lăcă.

Cei care trăiesc în prezent

Erau doi tineri fericiți Bani, Giafer și ceilalți în seara în care învinseseră Steaua cu 3-0 și nu are rost să le stricăm bucuria strâmbând din nas tehnico-tactic. Seara de luni, 15 mai 2023 nu va intra în cărțile de istorie, dar poate fi momentul care arată că se poate construi ceva. 

Ovidiu Burcă și băieții antrenați de el își fac treaba depășindu-și condiția. Insolvența însă rămâne, planul de organizare este în suspensie, acționarii nu sunt nici pe departe niște qatarezi care stau pe oceane de petrol. Dar, spre deosebire de stafia comunistoidă Steaua, Dinamo trăiește în prezent. Când mai rău, când foarte rău, dar în prezent.