Cronicari candidați la doctorat au stabilit adevărul științific: Arsenal a pierdut titlul și lupta cu City în aprilie. Atunci, de-a lungul a trei săptămâni sterpe, Arsenal a pierdut 9 puncte în 4 meciuri. Alți cercetători au ajuns la concluzia că deraierea e mai recentă: doar două meciuri câștigate din ultimele șapte. Răspuns: așa e și așa e, numai că altfel.
Arsenal a avut ghinionul să renască în momentul nepotrivit, adică în vremuri pe care City le-a băgat, deja, în buzunar. City e acea mașină monstruoasă prea ocupată cu reconstrucția fotbalului pentru a-și băga în seamă rivalii. Dar despre City și măreția ei contradictorie, mai târziu. După "tripla" care începe sâmbătă cu adjudecarea titlului și va continua cu anexarea FA Cup și a Ligii Campionilor.
Până atunci, trebuie spus că echipa care atrage admirația fără rezerve (deși și ele au jucat excelent) e Brighton. În acte: Brighton & Hove Albion FC. Echipa care e în stare de orice atentat pentru că atacă și când se apără. Brighton nu are definiție. În schimb, are, din 2019, încoace o stare de rebeliune pe care Graham Potter și, apoi, Roberto De Zerbi au îndrumat-o fără să o fi inițiat.
Oamenii de știință nu au găsit explicația, dar Brighton continuă să pescuiască jucători fără cotă pe care îi transformă în staruri spre a-i pierde după un sezon. Mac Allister, Sarmiento, Enciso, Caicedo? Vreți să repetați? Și tot la Brighton se retrag și erup înțelept toți foștii și cândva-super-potențialii: Adam Lalana și Danny Wellbeck. Urmează, din sezonul viitor, James Millner. Încă o dată, nimic nu e rațional și nimic previzibil la Brighton. De la 1-5 cu Everton la 3-0 cu Arsenal orice acrobație e posibilă, cu sau fără plasă de salvare.
Singurul lucru cert e că Brighton va mai organiza câteva ambuscade majore, își va pierde jucătorii de bază în următoarele câteva luni, se va întoarce și o va lua de la cap. După care, peste 2-3 ani, va retrograda. Tot inexplicabil.
{{text}}