Pepiada

Perfecțiunea fotbalistică a echipei lui Guardiola a fost amplificată de prestația de ligă inferioară a Realului. Îl vrei la naționala Braziliei pe Ancelotti?

Am înțeles că Basarab Panduru, Viorel Moldovan și Mihai Stoica au fost încântați de jocul cetățenilor străini de Manchester și (des)cântați de jocul Realului. Dar dacă și Maria Guardiola a atins Nirvana văzând jocul lui City, atunci chiar că se închide cercul perfecțiunii. Încercare de glumă, probabil nereușită. Normal că Maria a admirat fotbalul etalat de formația antrenată de tatăl ei. Deși s-au mai văzut schisme provocate de fotbal în familii celebre. Bunăoară, deși Leonardo Bonucci joacă de sezoane bune pentru Juventus, fiul Lorenzo Bonucci s-a declarat suporter fix al rivalei concitadine AC Torino.

Moartea șabloanelor

Entuziasmantă demonstrație de perfecțiune fotbalistică jocul lui City în victoria cu 4-0 în fața Madridului. O victorie monstruoasă după o mostră de perfecțiune. După acel copleșitor 3-1 din finala Champions League 2011, când Manchester United-ul lui Alex Ferguson a fost redus la ipostaza de spectator din teren al jocului lui Messi, Xavi și Iniesta, vine acum această capodoperă în 90 de minute. Una pe care este greu să o cuprinzi în șabloane gen fotbal total sau de posesie cu ajutorul unor fotbaliști racordați la sistem, dar și capabili să facă față rigorilor acestuia. Dispuși să dea și cu mătura în apărare, dar și în stare să inventeze lucruri în treimea adversă de teren.

L-a făcut mare și pe Stones!!

De Gundogan și De Bruyne știam că sunt inteligenți, Grealish a reușit saltul de la vedetă neînțeleasă la om fundamental la construcție, Bernardo Silva este cel mai mare mic jucător din lume. Dar atunci când Guardiola reușește să integreze în matricea lui infernală și un jucător mediu din punct de vedere tehnic și cel mult mediocru ca talent așa cum este Stones, e clar că omul nostru poate să însuflețească și pietrele. Cum să nu admiri forța senină a unei apărări cu Akanji, Ruben Dias și Kyle Walker? Ori munca tăcută și solidă a unui Rodri parcă la fel de tehnic ca golgeterul atomic Bernardo Silva.

Haaland și franzela lui Militao

E ceva imperfect în această capodoperă colectivă? Poate Haaland, acest zeu Thor în ghete cu crampoane. Chiar, ce s-a întâmplat cu Haaland la această dublă cu Realul? De unde stângăciile, de unde graba, disperarea? Că dacă poți să accepți că la meciul tur a fost anihilat de Rudiger, Militao i-a dat, în schimb, o ditamai franzela de mâncat pe Stadium of Manchester. Lui și lui Bernardo Silva. Ne vom lămuri la finală dacă se va prelungi și cu Inter pofta de gol pusă în cui a norvegianului.

Ce s-a schimbat?

Toată lumea laudă apogeul filozofiei fotbalistice a lui Guardiola, observând că față de sezoanele trecute, inclusiv cele petrecute pe banca lui Bayern, s-a produs o schimbare fundamentală.

 Abuzul de posesie a lăsat loc și pentru ruperi de ritm de care altădată echipele lui Pep nu păreau capabile. Așa a devenit City 2023 diferit de City 2022 și 2021. Obositoarea mașină de pase pe motorină s-a transformat într-un proiectil cu propulsor electric. Silențios, prietenos cu mediul și cu randament 100%. Acum, de-abia acum după mulți ani, îți face iar cu adevărat plăcere să vezi jucând o echipă antrenată de Pep.

Ireal de slabi

Nu ai însă de ce să îți dorești să vezi una antrenată de Ancelotti. Cel puțin nu această versiune de Ancelotti, a cărui singură preocupare vizibilă era să ceară arbitrului de rezervă verificarea unei faze la VAR. Celebrul Don Carlo Chewing Gum a venit cu un Real incapabil de ripostă contra lui City. Aș fi zis că a pregătit prost meciul, că a greșit primul 11 (vezi titularizarea lui Militao în dauna lui Rudiger), dar asta era valabil dacă ar fi pregătit ceva. Or, el și alde Benzema, Modrici și Kroos s-au prezentat la Manchester că poate nu știu cum, cu baftă, cu șmecherie, trăind doar din talent, vor reuși să păcălească încă o dată viața și fotbalul. Din fericire, nu le-a ieșit.

Mentalitate mică, vedete îmbătrânite, nici urmă de plan tactic. 0-4 este un rezultat corect, poate prea blând. Este și un avertisment pentru cei care cred că încununarea carierei de antrenor a lui Ancelotti ar fi naționala Braziliei. Săraca Brazilie!! Păi, cu nea Tite tot mai vedeai ceva!