Președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, Kyros Vassaras, a anunțat delegările pentru etapa #9 din play-out, iar meciul dintre FC Botoșani și CS Mioveni va însemna un debut pe prima scenă a arbitrajului românesc # După mai multe meciuri ca rezervă, Alina Peșu (33 de ani), care este inclusă pe lista FIFA a României, va debuta oficial la „centru” în prima Ligă # Alina a jucat fotbal în echipă de băieți și s-a apucat de arbitraj la recomandarea unui profesor.
Ultima etapă din play-out-ul Ligii 1 va însemna și un moment istoric pentru unul dintre arbitrii din România. Este vorba de Alina Peșu, din Craiova, care a fost delegată de CCA la primul ei meci la „centru” în prima ligă din România.
Aceasta va conduce confruntarea de la Botoșani cu CS Mioveni, de sâmbătă seară. Alina va fi ajutată la cele două tușe de Petruţa Iugulescu (Buftea) și Daniela Constantinescu (Craiova).
Și în camera VAR avem o brigadă exclusiv feminină, cu Cristina Trandafir (Bucureşti) arbitru VAR și Iuliana Demetrescu (Râmnicu Vâlcea), asistent VAR.
Delegări internaționale pentru Alina Peșu
Până să fie delegată în premieră la un meci de Liga 1, Alina a fost obișnuită cu competițiile importante. A fost delegată de către UEFA la finala Campionatului European U19 feminin, Spania - Norvegia, apoi la un meci din grupe în UEFA Women’s Champions League.
S-a întâmplat în octombrie anul trecut când s-a aflat la „centru” la confruntarea dintre Barcelona și Benfica. Ultimul meci important internațional a fost în decembrie, tot în Champions League, FC Zurich – Arsenal.
284 de meciurica „central” a avut Alina Peșu până în prezent, debutul fiind pe 28 octombrie 2008, la Viitorul Pucioasa - Muscelul Câmpulung (Liga 3). De atunci a avut meciuri în Liga 2, Liga 3, Under 17, Under 19, Liga 1 feminin, Cupa României
INTERVIU. Alina Peșu: „Dacă nu ești puternic, e greu să reziști!”
- Alina, când toate fetițele se jucau cu păpușile, tu erai la fotbal.
- Ha, ha! Povestea-i foarte simplă. Tatălui meu i-a plăcut enorm fotbalul şi mă lua cu el la toate meciurile care se disputau în Craiova și prin împrejurimile orașului. Și-așa m-a prins pasiunea! Părinții au fost mereu modelul meu, ei au fost cei care mi-au sădit în suflet dragostea pentru sport.
- Nu era ciudat că erai singura fată printre atâția băieți?
- Nu mi s-a părut niciodată ciudat să joc fotbal cu băieții. Eram fascinată de tot ce se întâmpla acolo! Contează prea puțin dacă ești fată sau băiat cât timp există aceeași pasiune pentru fotbal. Iar eu am iubit fotbalul și mi-am dorit să ajung acolo!
- Dar de ce fotbal?
- De la vârsta de 11 până la 14 ani am făcut atletism, apoi am fost puțin timp la handbal. Sportul e activitatea care m-a motivat să îmi depășesc limitele. Totuși, fotbalul a fost tot ce mi-am dorit!
189 de meciurica rezervă a avut Alina Peșu până în acest moment. Primul a fost pe 12 septembrie 2008 (Berceni - Juventus Bucureşti). Iar ultimul a fost pe Giulești la confruntarea Rapid - Sepsi (12 mai 2023)
„Dumnezeu mi-a dat cei mai buni părinți”
- Cum au reacționat părinții tăi când le-ai zis: „De mâine mă duc să joc fotbal!”?
- Dumnezeu mi-a dat cei mai buni părinți, întotdeauna m-au susținut în tot ceea ce am făcut. Știau că îmi doream de foarte mult timp să joc fotbal într-un cadru organizat, de aceea s-au bucurat atunci când au auzit de înființarea echipei de fotbal. M-au lăsat să-mi îndeplinesc visul.
- Cum a fost debutul?
- Eram nerăbdătoare să intru pe teren și să mă bucur de fiecare minut pe care îl petrec pe terenul de joc. Am avut emoții înainte, însă odată ce am pășit pe gazon, au rămas doar concentrarea și dorința de a câștiga.
- Erai jucătoare și-ai decis să începi și cariera de arbitru?
- Jucam fotbal cu băieții pentru că în Craiova nu era o formație destinată fetelor. Domnul profesor Alexandru Teuțan, știindu-mi pasiunea pentru fotbal, mi-a propus să mă înscriu la arbitraj. Și am făcut-o. Și cred că am luat o decizie foarte bună. Între timp, în oraș a apărut și o echipă de fete și m-am dus să joc și fotbal.
- Nu era greu să joci și fotbal, să mergi să și arbitrezi
- Cât timp faci ceea ce-ți place, nu te mai gândești dacă e greu sau ușor. Important e să faci ceea ce te face fericit!
„Am fost educată să mă descurc în orice situație”
- E greu să reziști într-o lume a bărbaților?
- Dacă nu ești o persoană puternică, e greu să reziști oriunde. Am fost educată să mă descurc în orice situație.
- Care a fost cea mai mare problemă pe care ai avut-o ca arbitru?
- În general, greșelile pe care le fac pe terenul de joc rămân ca amintiri neplăcute, pentru că sunt o persoană perfecționistă. Important este să învăț din ceea ce greșesc. Cu spectatorii sau cu jucătorii nu am avut niciun fel de problemă. Chiar se bucurau când aveam brigada de fete. Ha, ha, ha!
- Nu ți-a fost frică să mergi la meciuri în diverse comune, sate?
- Nu, chiar este o plăcere să mai merg la partide disputate în județ. Ce-i drept, merg mai rar decât înainte.
- Cum sună un mesaj transmis de o fată, la începutul unui joc, celor aproape 50 de bărbați?
- Când transmit mesajul, îl transmit în calitate de arbitru, nu ar trebui să conteze faptul că sunt fată. De regulă, e un îndemn la fair-play.
- Cum arată o zi din viața unui arbitru? Spune-ne un program al unei zile pline.
- Dimineață plec la școală și ajung la ora 14:00 acasă. La 16:00 merg la antrenament, la 19:00 mă duc la recuperare, apoi citesc o carte! Îmi place să stau liniștită, să mă regăsesc, să trăiesc așa cum îmi doresc.
Alina Peșu: „De prezent mă bucur în fiecare zi”
- Pe lângă arbitraj, ești și profesoară de educație fizică.
- Da, mi-am ales meseria de profesor în ideea de a da dovadă de răbdare și multă dăruire, făcând o pasiune pentru munca alături de copii, dar și pentru munca în echipă, împreună cu ceilalți colegi, de la care pot învăța continuu. Sunt oameni cu experiență, la fel de dornici ca și mine să împărtășească ceea ce știu. Am parte de un colectiv unit, care mă face să mă simt ca într-o familie. Mă bucură faptul că unii dintre elevii mei îmi împărtășesc pasiunea pentru arbitraj și au deja câteva meciuri arbitrate.
- Sora ta a jucat fotbal, a fost arbitru, iar acum profesor.
- Mult timp am arbitrat cu ea în brigadă. Din păcate, Simona a fost operată de trei ori la genunchi, în urma unei accidentări survenite la un joc pe care l-am avut în campionat cu echipa de fotbal a cărei componentă era și ea. Era unul dintre arbitrii asistenți foarte bine pregătiţi teoretic, fapt pe care l-a demonstrat la toate testele, unde a avut mereu printre cele mai mari note. Îmi făcea plăcere să arbitrez cu ea în brigadă, și o spun în calitate de colegă, nu de soră. Am avut mare încredere în calitățile ei de arbitru, dar drumul ei a fost altul, acela de a fi profesor. Mă bucur că-i alături de copii, deoarece îi place foarte mult meseria pe care a ales-o.
- Cum i-ai explica unui copil ce este fericirea?
- Nu i-aș explica, i-aș da o minge să se joace cu ea!
- Dacă ai putea să călătorești în timp, unde ai vrea să ajungi?
- Nu aș vrea să călătoresc în timp. În trecut am fost și am avut ce învăța din el. Nu aș schimba absolut nimic. De prezent mă bucur în fiecare zi și încerc să fac ceva pentru a fi mai aproape de visul pe care îl am. Iar viitorul îl construiesc!
- Ce te indispune cel mai mult?
- În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că am o zi în față, de care trebuie să mă bucur. Dacă ești maestrul dimineților, vei fi și stăpânul zilelor!
„Principalele mele calități? Seriozitatea și ambiția”
- Care e cea mai frumoasă amintire?
- Încerc să fac din fiecare zi o amintire frumoasă și orice zi petrecută cu familia face parte din această categorie. Sunt multe amintiri frumoase pe care le păstrez în suflet.
- Care a fost cea mai mare prostie pe care ai făcut-o în copilărie?
- În general, am fost un copil cuminte. Cea mai mare prostie pe care o făceam era să mai sparg cu mingea, din când în când, câte un geam al vecinilor.
- Ai superstiții?
- Nu cred în ele.
- Care este motto-ul după care te ghidezi?
- „Nimic fără Dumnezeu!”.
- Care sunt principalele tale două calități?
- Seriozitatea și ambiția.
- Un defect?
- Atenția exagerată la detalii.
- interviu realizat de Gazeta Sporturilor, în aprilie 2018
PREFERINȚELE ALINEI
- carte: "Vei fi acolo?" de Guillaume Musso
- film: "My sassy girl"
- parfum: "Carolina Herrera Good Girl"
- actor român: Dem Rădulescu
- actor străin: Jim Carrey
- oraș: Barcelona - țară: Spania
- mâncare: paste
- animal: maimuța
- număr preferat: 7
- mașină: nu am o mașina preferată, consider că mașinile sunt doar o necesitate
- melodii: Reamonn - Supergirl / Bruno Mars - Just the way you are
{{text}}