Se aude insistent că s-ar pregăti fuziunea celor două echipe craiovene, Universitatea și FCU, subiect căruia Prosport i-a dedicat recent un spațiu amplu. Un asemenea demers chiar n-ar trebui să surprindă. Deranjat de divizarea orașului în tabere a căror rivalitate creează tensiuni, uneori și încăierări, edilul Lia Olguța Vasilescu ar vrea ca părțile să se împace și urbea de pe Jiu să fie scutită de tulburări. Firește, liniștea e visul oricărui primar.
Nu numai atât. Ambițioși și plini de orgoliu, oltenii sunt totuși conștienți că decât să ai două formații fără șanse la titlu, mai bine să ai una singură, dar mai bună, mai puternică. Într-acolo ar duce fuziunea, nu?
Problema e dacă și în ce măsură clubul lui Rotaru și cel al lui Mititelu ar fi dispuse să asculte de Primărie? Practic, de energica Olguța. În ciuda personalității investitorilor amintiți, obișnuiți să-și impună propriile puncte de vedere, aș înclina spre un răspuns pozitiv la întrebarea de mai sus. Mă și explic.
De acord că Rotaru nu ia bani direct de la Primărie. Primește însă sponsorizări de la firme legate de ea, unele care, trebuie spus, nu și-au respectat întotdeauna angajamentele asumate. Ceea ce-ar fi determinat, murmură vocea străzii, o oarecare răceală între Rotaru și Olguța. Rotaru neagă însă ferm orice conexiune cu Primăria.
La rându-i, Mititelu nu mai poate juca rolul răzvrătitului de odinioară. Rebelul trebuie că s-a vindecat după ce a înțeles ce riscant e să înoți împotriva curentului. Deși pe cai mari, cu proprietăți imobiliare de ordinul zecilor de milioane de euro, inclusiv o bază sportivă (în lucru) de 8 hectare evaluată spre 10 milioane, Mititelu e în continuare la mâna Consiliului Local. Care trebuie să emită avizele și autorizațiile necesare proiectelor sale. Acte amânate sine die, în perioada în care Mititelu s-a aflat în dizgrație, amânate ori chiar refuzate.
Mai e de adăugat că ambele echipe costă bani mulți, foarte mulți. Sunt greu de întreținut la un standard competitiv. Mititelu a recunoscut că în medie pierde anual cam două milioane de euro, pasiune costisitoare, nu glumă! Rotaru a sugerat c-ar intenționa să vândă, rezultând că nici Universitatea nu-i pe plus. În câștig. Concluzia e, mă pripesc?, că fuziunea ar putea reprezenta o soluție. O eliberare.
Altfel, fiecare dintre patroni joacă tare și stă cu ochii pe celălalt. Într-un moment în care se zvonește că l-ar atrage ideea de a investi la Petrolul, unde l-ar fi și trimis pe Marian Copilu "la înaintare"!, Rotaru caracterizează varianta fuziunii drept "O discuție fără sens". Nici Mititelu nu coboară garda, considerând unirea "imposibilă". Precizând că, din pricina galeriilor care se au ca șoarecele cu pisica, "Ea nu se va face nici acum, nici niciodată!". Între altele, deoarece nu uită, a declarat-o și la "Prietenii lui Ovidiu", că "Rotaru a încercat să mă omoare".
El uită însă vorba veche și înțeleaptă care îndeamnă ca niciodată să nu spui niciodată. Never say never. Cu alte cuvinte, Olguța și adepții fuziunii mai au de așteptat. Numai Dumnezeu știe cât, Rotaru și Mititelu pare-se că nu.
{{text}}