Normalității i-a trecut glonțul pe la ureche!

A fost cât pe ce să asistăm la triumful tacticii de sufragerie, eram la un pas să constatăm că diplomele, licențele și biografiile de antrenori nu valorează doi bani

Să zicem că după minutul 17 al "finalei" de la Ovidiu, când FCSB conducea deja cu 2-0, băieții din Berceni ar fi tras ca lumea obloanele din fața propriei porți, Târnovanu n-ar fi ieșit anapoda la mingea aceea care a adus golul lui Mateus, minutele ar fi trecut, puștii Farului ar fi fost explicabil apăsați de dezavantajul de pe tabelă, iar în final echipa roș-albastră ar fi câștigat pe terenul Farului. Încă n-ar fi fost campioană, dar ar fi abordat ca mare favorită la titlu ultima etapă (cu Rapidul, acasă) și probabil că, duminica viitoare, pe noul trofeu ar fi fost gravate inițialele-acronim ale echipei lui Gigi Becali.

Rivalii sufrageriei

Ce-ar fi însemnat asta? Ar fi însemnat că Gigi e mai antrenor, mai strateg, mai tactician, mai cunoscător de fotbal decât Hagi. Și implicit decât toți ceilalți rivali cu care s-a confruntat în play-off. Adică decât Dan Petrescu, Mutu, Neagoe, Bergodi. Practic, tot ce are mai bun în materie de tacticieni fotbalul românesc, cu precizarea că, după atâția ani, pe Bergodi îl putem deja socoti de-al nostru.

Doar o privire a strategului

Asta ar mai fi însemnat că, mergând mai departe, licențele Pro, închiriate sau nu, sunt doar o banală maculatură. Că școala de antrenori nu valorează doi bani, că nici obținerea carnetului de antrenor nu e vreo mare scofală și că nicio biografie de fotbalist, urmată de ani de antrenorat nu face două parale.

Se uită strategul din Pipera doct câteva minute la meci, te citește imediat, trimite tactica pe WhatsApp și te bate cu un 2-0 în minutul 17, rezultat dintr-un șut de la 25 de metri și dintr-un gol (al doilea, marcat la Ovidiu) care a avut ca punct de pornire o degajare de portar de 80 de metri.

Și-a asumat eroarea

Poate că toată această filosofie de cârcotaș putea fi contrazisă de peisajul ultimelor săptămâni. Când delegatul Pintilii a stat în banca lui, când Charalambous a lăsat senzația că dă niște indicații în timpul meciurilor și că ar putea decide de capul lui măcar culoarea ghetelor portarului de rezervă. Dar dimineața care a urmat după acest nou Middlesbrough din biografia roș-așlbastră ne-a trezit la realitate.

Patronul a apărut fizic (cu căciulă în luna mai!) în fața palatului mărturisind că a greșit una dintre schimbările făcute la pauză, introducerea lui Cordea în locul lui Octavian Popescu. Așadar, el a greșit, nu "Ilie Haralambie", nu Pintilii. Ca să le fie clar celor care aveau iluzia antrenorului Charalambous!

Deșertificarea continuă

FCSB ratează al optulea titlu la rând pentru că antrenorul din sufragerie a greșit de fiecare dată (uneori mai mult, alteori mai puțin), iar de fiecare dată niște antrenori adevărați i-au speculat naivitățile și au mizat pe calitatea sa incontestabilă de a nu le permite subalternilor să-i atragă atenția atunci când face prostii.

Când are impresia că le știe pe toate, că e mai deștept decât toți absolvenții de Clairefontaine și Coverciano la un loc, foști, în prealabil, mari fotbaliști. De fapt, acesta e secretul aridității palmaresului FCSB, iar fenomenul de deșertificare probabil că nu se va opri aici.

2puncte pe meci e media obținută de FCSB cu Charalambous. În 8 partide, roș-albaștrii au învins de 5 ori, au remizat o dată și au pierdut de două ori